Sotul meu!

            Desi gurile rele spun ca eu „ma dau mereu la barbati”, azi e randul sa „ma dau la femei” :))

            Se spune ca daca vrei sa vezi o femeie frumoasa cu adevarat, trebuie sa cauti una indragostita. Dar eu cred ca si daca vrei sa vezi o femeie proasta cu adevarat, trebuie sa cauti tot una indragostita! Indiferent de nivelul ei de inteligenta, odata indragostita, e pierduta. Partea buna in toata treaba asta este ca nu-i o boala incurabila, in timp se vindeca si femeia in cauza revine la normalitate. Partea proasta este ca nu-i pentru toate femeile la fel si unele raman cu sechele, cea mai des intalnita fiind naivitatea. Asa se face ca auzi o gramada de femei care, dupa 10-15-20 de ani de casnicie, sau mai mult, spun: „Cine, sotul meeeeu! Sotul meu e un minunat si un deosebit! Sotul meu e barbatul ideal” De parca nu toata lumea stie ca asta e utopie =)) Mie mi se aprinde nu beculetul, ci toata instalatia cand aud sf-uri de-astea. Cand o femeie imi spune asa ceva, mi-este limpede ca lumina zilei ca barbatul in cauza nu-i in regula. Ori are o amanta, sau mai multe, sau amant, ori o bate, ori ii tine cont inclusiv la culoarea chilotilor si de cate ori ii spala, ori ceva are cu siguranta.

            Acum, si naivele astea se impart in doua categorii. Prima categorie sunt cele carora nu le trebuie mult sa-si dea seama ca au ramas cu o problema in urma „bolii” suferite si remediaza defectul, si a doua, cele care nu se trezesc niciodata.

            Din prima categorie am facut si eu parte. Nu neaparat pentru ca as fi fost naiva, cat pentru faptul ca am fost dobitoaca de-a dreptul! Nu luasem in calcul o anume posibilitate. Omisesem varianta in care o alta femeie il poate vrea pe sotul meu. Si cand o femeie vrea, obtine! Mai ales cand ceea ce doreste este un barbat, adica ceva atat de usor de obtinut! Mai sa bag mana in foc si sa ma si ard, convinsa ca sotul meu nu ma poate insela :)) Dar eu sunt un caz fericit, deoarece am o intuitie foarte vorbareata si care imi spune si ce nu vreau sa stiu. In plus, cu mult inainte de asta, prin diferite alte metode, sotul meu ma „tratase” de toate bolile si capatasem deja o imunitate formidabila. Astfel de „intemperii” nu mai au efect asupara mea  :))

            Distractia mare este la cele care nu se trezesc niciodata. Traiesc o viata de om convinse ca a dat norocul peste ele si brusc, intr-o zi, le loveste fulgerul si isi spun ingrozite: „nu poate fi adevarat!”

Ba e adevarat pisi, cat se poate de adevarat :)) Si daca unele se trezesc cu amanta si copilul barbatului la usa casei, cand copilul merge deja la scoala, fara sa fi avut nici cel mai mic semn de inselaciune din partea lui, cel mai misto este la cele care au barbati carora le citesti „cv-ul” pe fata, e scris cu litere mari si ele nu stiu sa citeasca!!! Din cele din urma am intalnit cele mai multe.

Un caz din asta am intalnit acum cativa ani, iar tipa avea 50 si de ani la vremea respectiva. Barbatul ei ii aducea mancare calda la munca, spala, calca, facea curatenie, ii crescuse copilul din prima casnicie (primul sot se spanzurase dupa vreo 2-3 ani de la casatorie), punea conserve si muraturi pentru iarna, isi gasea singur chilotii si sosetele (doar stia unde le pune =)) ), ba chiar stia si unde sunt ale ei, faceau sex doar in zilele fara cruce in calendar (in calendarul ortodox nu exista zi fara cruce, de orice culoare o fi :D ), in rest n-o deranja ca d-na era ocupata cu rugaciuni la alt domn, aducea si bani acasa.... ce sa mai! Minune de barbat si nu altceva! De pus pe rana. Singurul lui defect, o amanta pe care o avea de vreo 8 ani de zile =)) Bomba a explodat la doar vreo doua luni dupa ce o cunoscusem si ii ascultasem osanalele inchinate sotului ei. Acum, ca avea o amanta, mai treaca, mearga. „Da’ nenorocitu’ vrea sa si divorteze!!! Adica curva aia e mai buna decat mine?!!!” La faza asta, cu toata compasiunea pentru durerea ei, m-am tavalit de ras! Pentru ca stiam ca ea si sotul ei s-au indragostit unul de altul in timp ce el avea o alta sotie si o alta amanta :d Era imposibil sa ma abtin! Pai bine pisi, l-ai luat de la second hand, ba chiar la mana a treia era asta, l-ai facut fata in casa, i-o arati de 8 martie si de ziua lui si la ce te astepti???!!!! Avea omul antrenament in domeniu si tu vroiai sa si-l piarda pentru tine?!! In plus, el isi poarta eticheta pe fata! Scrie mare sa citeasca tot chiorul, numai tu n-ai vrut sa citesti, ca el n-a ratat nimic, niciodata, si mai mult, urmatoarea va pati la fel.

Dupa discutia asta ea a tras concluzia ca eu il stiam mai demult, stiam ce face dar nu i-am spus ei pentru ca mi-a fost frica. Cand i-am explicat ca mie nu mi-e frica nici de dracul pe lumea asta, si-a facut nu stiu cate randuri de cruci, a dat cu aghiazma si n-a mai vorbit cu mine. Dar probabil ma uraste si in ziua de azi :)))

Mai stiu una si mai norocoasa! Nu numai ca are un barbat minunat, dar are si o soacra la fel de minunata. La faza cu soacra o cred, ca soacre minunate exista. Am avut si eu una la fel de minunata. La aia cu barbatul am avut rezerve (si asta era tot barbat second hand), asa ca am intrebat-o de ce s-a despartit el de prima sotie. Raspuns: l-a prins cu alta in patul lor de acasa :d M-am abtinut de la comentarii, fata in cauza oricum nu-si foloseste toti neuronii si n-avea sens. Doar ca la 5 minute dupa discutia noastra, apare si „minunatul” in cauza. Avea si asta eticheta atarnata de el si nu am fost singura care a citit eticheta lui in seara aia, dar ar fi fost inutil sa-i spunem si ei ce lecturi interesante avusesem noi =))

Si as putea povesti multe asemenea cazuri, dar s-ar putea sa iasa roman :)) Povestea de azi a venit din cauza faptului ca tocmai am auzit pe altcineva traind o poveste asemanatoare. Cazul ei, foarte asemanator cu al meu. Desi o avertizasem cu vreo doua luni in urma: „uite ce dobitoaca am fost eu, nu-i nevoie sa fii si tu, doar baga la cap”. Normal ca nu m-a luat in seama prea tare. Cica oamenii destepti invata din propriile greseli, iar oamenii inteligenti invata din greselile altora. Ea, o fata inteligenta de altfel, a considerat ca e suficient sa fie desteapta. De vreo trei zile a aflat ca i-ar fi prins bine si inteligenta:)) Acum dupa ce a aflat diferenta dintre astea doua, sunt convinsa ca va trece, indiferent cum, peste intamplare si va avea o viata frumoasa mai departe.

In excursie

Problema

Din Caietul Elevului, clasa a doua.
Intr-o lada se afla 40 kg de cirese, iar in alta cu 16 kg mai putin. Stiind ca dimineata se vand 24 de kg, iar dupa amiaza cu 16 kg mai mult, sa se afle cate kg de mere au ramas.
La problema asta, eu am avut o mica dilema, si copilul la fel. Astept raspunsurile voastre.

Lacasul sfant...

Vorba lui Creanga, nu stiu altii cum sunt, dar eu daca ma trezesc de dimineata..... gasesc numai stiri interesante! Si nici macar nu cautam stiri, ci cu totul altceva. Cum insa, incurcate sunt caile domnului, am ajuns aici si.... pagana de mine a ramas fara cuvinte! "Trimisii" dau dovada de o "sfintenie" exemplara!!! Din toata treaba, cel mai tare mi-a placut propozitia: "Nimeni nu a fost arestat, pentru că toţi cei care au fost implicaţi în incidente erau oameni ai Domnului". Ma intreb, domnul i-o fi vazand pe "acreditatii" in cauza?!!=)) Ca daca i-a vazut, cred ca l-a luat capul! =))
Aceasta stire mi-a intarit inca o data convingerea, desi nu stiu daca mai era nevoie, ca sunt unul dintre putinii oameni normali, intr-o lume anormala!

Stirea am gasit-o pe Jurnalul.ro

STUDIILE

Studiile facute de catre cercetatori, caci din nou ei sunt subiectul. „Minunatii” cercetatori au mai facut o descoperire „epocala”. Potrivit Mediafax, cercetatorii de la University College din Londra, au descoperit cine sunt vinovatii pentru criza financiara. Nimeni altii decat optimistii si anume niste analisti prea optimisti.
Ca ei sunt vinovati de criza financiara, parca mai e cum mai e, dar au mai aflat si ca optimismul s-ar datora unei disfunctii a lobilor frontali ai creierului!!! Adica optimismul nu este o stare normala, de bine, optimismul este o boala. Deci aia optimistii, nu sunt sanatosi. Sufera, bietii, de disfunctii ale creierului. Doar pentru ca au „detectat” unii, etichetati drept cercetatori, o slaba activitate intr-o anumita zona a creierului. Exista gramezi de mistere in ceea ce priveste functionarea creierului, dar au stabilit ei ca in cazul optimistului se intampla o disfunctie. Insa eu am o intrebare: cine spune ca ceea ce se intampla in creierul pesimistilor este normal?!!!
Imi place tare si exemplul pe care l-au gasit in final: "Acest lucru poate face ca persoana respectivă să nu îşi ia nişte măsuri de precauţie, de exemplu, în ceea ce priveşte relaţiile sexuale protejate sau economiile necesare după ieşirea la pensie". Ca sa vezi ce-i scapa optimistului din vedere! Fix cele mai importante doua lucruri de pe lumea asta: sexul si finantele!
Si ma mai intreb, eu care sunt o persoana foarte optimista, oare sunt intr-o faza foarte avansata a bolii?! Mai am vreo sansa de vindecare sau am sa mor la adanci batraneti doborata de optimism? Ba mai rau, spun unii ca sunt de un optimism molipsitor. Asta inseamna ca „sufar” de o boala contagioasa? Daca-i asa, atunci imi doresc sa-i molipsesc pe cat mai multi de boala asta. Caci fara optimisti cred ca omenirea ar fi fost si-acum in pestera, facand sex neprotejat si ignorand economiile necesare dupa iesirea la pensie!
Si totusi..., daca vreodata voi avea ocazia, cu mare placere voi participa la disectia facuta pe creierul unui cercetator! In cazul in care si exista creier intr-un cap de cercetator de-asta care descopera „minuni”. Sau ei or avea disfunctii in loc de creier?

BUTONUL DE PANICA (sau cum am aflat unde-i butonul de panica=)) )

Aveam de gand sa va povestesc intr-o scurta serie, intamplarile estivale, insa astazi a fost o zi „deosebita” si ca atare, merita intaietate.
Cred ca povestea a inceput cu mama mea care are o intrebare la care nu gaseste raspuns de mai bine de 20 de ani. Intrebarea este: „daca vine vreounu’ peste tine?!!” Ma tot intreaba lucrul asta pentru ca eu nu incui usa prea des daca sunt acasa. Mai nou, are alta problema. De vreo saptamana, lucrez intr-o librarie si programul e putin mai lung, adica pana la ora 21. Asa ca acum vreo 4-5 zile, ma intreaba mama: „pana la ora aia?!! Daca vine vreounu’ peste tine?!!!” Eu, fata buna, sa-mi linistesc mama, ii spun: „mama, lasa-l dracu’ pe ala care vine peste mine, ca-l astept de 20 de ani si n-a mai ajuns. Si oricum, avem buton de panica.” Habar n-aveam daca avem buton de panica sau nu si ma gandeam s-o intreb pe colega mea. Dar normal, am uitat! Numai la butonul ala nu-mi statea mie mintea. Insa azi am aflat! :d
Vine o prietena in vizita si facem o cafea. Cum varsasem niste apa pe jos, m-am aplecat sa sterg si cand sa arunc hartia in cosul de gunoi, constat ca sub birou se poate face o polita foarte folositoare, dar ca era ceva acolo, un dreptunghi cu o chestie rosie pe el. Zic: asta ce mama dracului mai e?” Apas pe chestia aia rosie si intra putin mai inauntru, dau s-o scot inapoi, n-a mai dorit. Asa ca am mai apasat odata, de data asta cu simt de raspundere, pana la capat. Gandind ca scot eu dracia aia de acolo, dau sa iau cafeaua si sa iesim afara la o tigara. N-am mai apucat! =)) Tocmai intra o clienta si imediat in spatele ei se inghesuiau doi barbati.... „sanatosi” rau! Tocmai ma intrebam de ce se inghesuie aia doi asa, ca doar programul pe usa era pana la noua! Insa n-am terminat gandul ca il aud pe unul din ei: „aveti buton de panica.” Cum in afara de intrebarea: „prezervative aveti?”, am auzit toate intrebarile posibile si nu ma mai mira nimic, nici macar n-am sesizat ca nenea facea o afirmatie, nu intreba :)) Asa ca zic nu. Doar ca in secunda urmatoare am zis: ba daaaa si m-a umflat rasul. In secunda aia am realizat ca dracia aia rosie care intrase si nu mai vroia sa iasa, era butonul de panica, iar baietii aia de n-aveau loc pe usa, erau de la firma de paza!=)) Cand au auzit ce-am facut, desi ii umfla si pe ei rasul, imi zice unul: „amenda, stiti, nu?” Zic: „nu, dar azi nu e ziua cu amenda”, insa continuam sa rad. Am uitat sa le spun ca mai am dreptul la doua incercari! =))
Si uite asa, am aflat eu nu numai ca avem buton de panica, ci si unde se afla acesta!
Dar! In drum spre casa, intalnesc o masina a aceleiasi firme de paza si imi aduc aminte ce isprava am facut. Normal, m-a apucat rasul iarasi, insa fiind singura, nu puteam sa rad asa cum simteam. Dar puteam sa zambesc! Si am venit pana acasa cu un zambet atat de maaaareeee, incat cred ca cei care remarcau se gandeau: „asta ori a castigat la loto, ori i-a fugit barbatul de-acasa de-i asa de fericita!” =))

Enigma dezlegata

Acum trei zile, ma tot „luptam” cu o carte, Enigma cuantica. Cum cartea este putin cam grea pentru mintea mea, mai faceam pauza, privind la oamenii care treceau pe langa mine. Nu am obiceiul de-a judeca oamenii nicicum si mai ales dupa haine sau infatisare, dar in seara aia trecea o fata de 17-18 ani si uitandu-ma eu la ea, a aparut un gand: oare fata asta o avea ceva in chestia aia dintre urechi?!! Fata a trecut, la fel si gandul, iar eu mi-am reluat lectura. Ma tot straduiam sa inteleg cum dracu au dezlegat aia enigmele fizicii cuantice ca mie nu prea mi se legau niste propozitii pe-acolo, fara sa am habar ca prima enigma dezlegata va fi cea despre mintea fetei care tocmai trecuse. La vreo douazeci de minute dupa ce o vazusem, aud o voce feminina care spunea: „Orice mi-ai spune tu, mie tot sexul oral imi place mai mult!” Enigma cuantica s-a imprastiat pe jos cand am identificat posesoarea vocii in persoana fetei de mai devreme. Din pacate, a venit cineva si am pierdut restul conversatiei pe care fata o purta cu cineva la telefon, fara sa-mi pot da seama daca era vorba despre sexul oral prestat de ea sau de cel prestat ei =))
A doua seara, pe cine vad stand la 4-5 metri de mine, cu telefonul la ureche?!! Fata cu pricina! Acum vorbea despre facultate, se pare ca din toamna va fi studenta in anul intai si enumera colegii cu care ar vrea sa fie acolo. Colegii pe care si-i dorea aproape erau numai de sex masculin. Din nou cineva mi-a distras atentia si am pierdut restul conversatiei.
In seara asta, la ora obisnuita de-acum, apare iarasi aceeasi fata. Normal, cu telefonul la ureche! Se pare ca ii place foarte tare sa vorbeasca la telefon in acel loc. Bineinteles, eu am remarcat-o tarziu, deja era asezata comod si ii spunea celui sau celei de la telefon ca partida din seara precedenta n-a satisfacut-o deloc, deoarece „tipii aveau instrumetele prea mici, erau nepriceputi si mai erau si tampiti”!!!!!!!!!! Cat p’aci sa ma duc la ea si s-o intreb: „Pai bine mamica, tu cand i-ai „angajat” pentru asa o treaba, nu le-ai cerut si tu o recomandare, un cv, ceva acolo, cu datele de identificare: culoare, lungime, grosime, experienta in domeniu, cu poza „obectului”, sa-i fi pus intai la proba de lucru, sa le testezi abilitatile practice. Nu le-ai masurat si tu IQ-ul sa vezi, este ei tampiti sau nu este?!! Iei omu’ asa, de pe strada si il pui direct la munca?!! Da’ nu se poate asa ceva! Noul cod al muncii prevede proba de lucru!!!!”=))=))
Nu sunt genul care sa cad pe spate sau sa ma ia cu lesin chiar din fitesce, prea putine lucruri ma socheaza sau ma impresioneaza si ma consider o minte deschisa, pot intelege multe, dar fata asta mi-a blocat mintea pentru cateva minute. :)) Ca-i place fetei sexul in grup si sexul oral, chiar pot intelege! Si n-am nimic imporiva gusturilor ei. Insa nu pricep: de ce ii place sa si povesteasca pentru toate urechile?!!! Daca mai vine si maine seara, am s-o intreb de ce nu da la ziar direct, ca e mai simplu! Sau stiu eu niste site-uri unde poate posta gratuit! Stiu unul chiar cu spovedanii online.=))
Si cand ma gandesc la aia care se agita pentru mantuirea mea..... oare cam ce-ar face ei auzind ce vorbeste fata asta?!!!!! =))=))