Enigma dezlegata

Acum trei zile, ma tot „luptam” cu o carte, Enigma cuantica. Cum cartea este putin cam grea pentru mintea mea, mai faceam pauza, privind la oamenii care treceau pe langa mine. Nu am obiceiul de-a judeca oamenii nicicum si mai ales dupa haine sau infatisare, dar in seara aia trecea o fata de 17-18 ani si uitandu-ma eu la ea, a aparut un gand: oare fata asta o avea ceva in chestia aia dintre urechi?!! Fata a trecut, la fel si gandul, iar eu mi-am reluat lectura. Ma tot straduiam sa inteleg cum dracu au dezlegat aia enigmele fizicii cuantice ca mie nu prea mi se legau niste propozitii pe-acolo, fara sa am habar ca prima enigma dezlegata va fi cea despre mintea fetei care tocmai trecuse. La vreo douazeci de minute dupa ce o vazusem, aud o voce feminina care spunea: „Orice mi-ai spune tu, mie tot sexul oral imi place mai mult!” Enigma cuantica s-a imprastiat pe jos cand am identificat posesoarea vocii in persoana fetei de mai devreme. Din pacate, a venit cineva si am pierdut restul conversatiei pe care fata o purta cu cineva la telefon, fara sa-mi pot da seama daca era vorba despre sexul oral prestat de ea sau de cel prestat ei =))
A doua seara, pe cine vad stand la 4-5 metri de mine, cu telefonul la ureche?!! Fata cu pricina! Acum vorbea despre facultate, se pare ca din toamna va fi studenta in anul intai si enumera colegii cu care ar vrea sa fie acolo. Colegii pe care si-i dorea aproape erau numai de sex masculin. Din nou cineva mi-a distras atentia si am pierdut restul conversatiei.
In seara asta, la ora obisnuita de-acum, apare iarasi aceeasi fata. Normal, cu telefonul la ureche! Se pare ca ii place foarte tare sa vorbeasca la telefon in acel loc. Bineinteles, eu am remarcat-o tarziu, deja era asezata comod si ii spunea celui sau celei de la telefon ca partida din seara precedenta n-a satisfacut-o deloc, deoarece „tipii aveau instrumetele prea mici, erau nepriceputi si mai erau si tampiti”!!!!!!!!!! Cat p’aci sa ma duc la ea si s-o intreb: „Pai bine mamica, tu cand i-ai „angajat” pentru asa o treaba, nu le-ai cerut si tu o recomandare, un cv, ceva acolo, cu datele de identificare: culoare, lungime, grosime, experienta in domeniu, cu poza „obectului”, sa-i fi pus intai la proba de lucru, sa le testezi abilitatile practice. Nu le-ai masurat si tu IQ-ul sa vezi, este ei tampiti sau nu este?!! Iei omu’ asa, de pe strada si il pui direct la munca?!! Da’ nu se poate asa ceva! Noul cod al muncii prevede proba de lucru!!!!”=))=))
Nu sunt genul care sa cad pe spate sau sa ma ia cu lesin chiar din fitesce, prea putine lucruri ma socheaza sau ma impresioneaza si ma consider o minte deschisa, pot intelege multe, dar fata asta mi-a blocat mintea pentru cateva minute. :)) Ca-i place fetei sexul in grup si sexul oral, chiar pot intelege! Si n-am nimic imporiva gusturilor ei. Insa nu pricep: de ce ii place sa si povesteasca pentru toate urechile?!!! Daca mai vine si maine seara, am s-o intreb de ce nu da la ziar direct, ca e mai simplu! Sau stiu eu niste site-uri unde poate posta gratuit! Stiu unul chiar cu spovedanii online.=))
Si cand ma gandesc la aia care se agita pentru mantuirea mea..... oare cam ce-ar face ei auzind ce vorbeste fata asta?!!!!! =))=))

Necunoscute.... sunt caile, dar si mai necunoscute sunt unele personaje!

De cateva zile, fac ce fac si ori ajung la conversatii pe teme religioase, ori gasesc de citit pe tema asta. Tre’ sa fie sau vreun semn sau martorii aia de zilele trecute mi-or fi facut vreo facatura, ceva :)) Totusi sper ca, daca e sa „mi se arate” ceva, sa fie imbracat! Ultima data cand „mi s-a aratat”, bietul om era „sarac” si nu avea nici un fel de haine.:d =))
Aseara am vrut sa povestesc despre ce am citit eu, dar nu mi-a placut ce am scris, asa ca am renuntat :)) Astazi, insa, nu mai renunt. Este imposibil sa nu arat si altora ce am vazut eu azi!=))
Candva, mai demult, am realizat ca oamenii cred in Dumnezeu doar pentru ca asta-i traditia. Nu conteaza in ce credem, credem doar pentru ca asa trebuie, e mare pacat sa nu crezi si asa s-a pomenit. Ca oamenii nu stiu prea multe despre credinta, religie...etc imi era foarte clar. Dar ca ceea ce stiu ei este... NIMIC, nu mi-as fi imaginat niciodata.

Aflarea faptuitorului, partea intai! =))

Aflarea faptuitorului, partea a doua!=))

Degeaba s-a straduit bietul reporter! Toata treaba ni se trage de la Creanga si Eminescu, si de la niste popi mai „rasariti” care si-au mai bagat si ei nasul pe ici, pe colo.=)) Da’ macar suntem patrioti, tinem cu neamu’ =)) In cele din urma, reporterul il gaseste pe „intelectual”, insa face greseala de a repeta intrebarea si gaseste ce a cautat! :))

Mai dam o pagina si........ cine sunt Adam si Eva?!! Ceata deasaaaaaaa... =))

Sfinti au fost si sfinti sunt inca! E o treaba mai incurcata aici, ne-a creat Dumnezeu, totusi un soi de corcitura intre „fiinta de om” si maimuta a dus la aparitia omenirii.=))

Next... cine a fost Fecioara Maria?!!! Alta necunoscuta.. =))

Facatoare de minuni, dar nu la fel de celebra ca si mama omida!=)) A facut un copil de fata mare, dar avea totusi barbat, deci n-a fost chiar asa de rau! =))

CONCLUZII: De mare folos este tehnologia asta! Uite, daca ar fi existat macar televizorul si pe vremurile alea, Adam, Eva si Fecioara Maria poate mai aveau o sansa! Dar asa, Moni Columbeanu, mama omida, tanti aia senzuala (ca mereu uit cum o cheama) si altii ca ele, i-au devansat considerabil pe primii trei, la capitolul popularitate. Pariu ca daca intrebarea era despre Moni, vreo alta „vedeta” sau despre vreun manelist „renumit”, raspunsurile nu mai necesitau timp de gandire sau balbaieli! =))

NU AM TIMP

''Nu am timp'' sunt trei cuvinte care au devenit un fel de motto, o a doua natura a omului. Nimeni nu are timp, dar toata lumea face o gramada de lucruri. Octavian Paler a exprimat asta cat se poate de minunat in poezia "Avem Timp''. Cine n-a citit-o, sa o citeasca.
Dar cel mai mult, imi "plac" oamenii care nu au timp sa vada un film bun, dar cu siguranta au timp sa vada ultima ''telenovela'' Dan Diaconescu. Nu au timp sa citeasca o carte, dar au timp sa citeasca tot ce s-a scris vreodata despre Monica Columbeanu sau mai stiu eu ce "vedeta". Nu au timp sa stea de vorba cu copilul, insa au timp din belsug sa discute cu vecinul sau colegul despre orice tampenie care se numeste ''stire mondena''. Spune cuiva ca are timp pentru orice isi poate dori si se uita la tine ca la unul scapat din camasa de forta! "Esti nebun! Eu nu am timp pentru prostii, trebuie sa muncesc!" Dar au o gramada de timp sa se planga de faptul ca muncesc prea mult, ca viata e prea grea, ca politicienii ne fura, ca e criza finaciara, copilul nu asculta, relatia merge cat se poate de prost, ca exista prea multe regrete in viata lor, ca e.... ceva de plans!
Pai daca totul merge rau din cauza faptului ca NU AI TIMP, nu este timpul sa iei o pauza si sa faci o schimbare?!! Daca ai timp pentru regrete, cum de nu ai timp si pentru a scapa de ele?!!
Exista o carte care se numeste "Mi-as schimba viata, daca as avea mai mult timp". Nu am citit-o (inca), dar cred ca poate fi recomandata tuturor celor care au nevoie sa inteleaga faptul ca nu au timp pentru ca pur si simplu, NU VOR sa aiba timp. Timp avem cu totii, chiar mai mult decat ne imaginam. Avem nevoie doar de schimbare si de o reevaluare a ceea ce inseamna ''prioritate''. Caci asa cum spune de Mello, viata este ceea ce ni se intampla in timp ce noi suntem ocupati cu altceva!

August Rush si Luptatorul pasnic

Imi plac foarte mult filmele, mai ales documentarele si cele care au ceva de spus. Acum ceva timp, rasfoiam in cautarea unui nou film (pentru mine nou!) si am gasit. Chiar doua! Sunt doua filme care pe mine m-au impresionat profund si mi-au aratat inca o data ca mereu avem ceva de invatat, indiferent de unde sau de la cine vine invatatura!
Primul film se numeste August Rush si are in rolul principal un copil care ne invata despre puterea iubirii si a muzicii, despre ce inseamna puterea unui vis, a unui gand si despre faptul ca doar alegerile fiecaruia conteaza. Un copil care are curajul sa faca alegeri riscante, dar nu renunta nicicum la dorinta lui cea mai mare, convins ca urmand sunetul muzicii isi va indeplini visul de a-si gasi parintii.
Al doilea film este Luptatorul pasnic, un film plin de umor si magie, despre un gimnast cu multe realizari in domeniu, dar care realizeza la un moment dat ca are nevoie sa invete cum sa traiasca si ca de fapt, doarme si a venit vremea sa se trezeasca. Mi-a placut atat de mult incat l-am vazut de trei ori in decurs de o saptamana, iar cea de-a doua parte, chiar de patru ori!:)
De ce scriu acum, desi au trecut vreo doua saptamani de cand le-am vazut? Pentru ca am asteptat ca vina si cartea, carte care se numeste Calea luptatorului pasnic si pe care cu greu am reusit s-o gasesc. Acum savurez cu mare placere cartea si prin bunavointa editurii Mix, voi reveni cu extrase din carte.