Religia lui ''ai voie, n-ai voie''

Aseara am vazut un barbat vorbind despre educatia barbatilor. Recomand sa-l vedeti. Uitandu-ma la acest filmulet, ma gandeam ca nu numai barbatii au o cutie de genul asta, ci si femeile. Ca de fapt, exista o cutie in care este inchis omul inca de la nastere. Pentru ca parerea mea este ca din primele luni de viata ale unui copil, fata sau baiat, noi, adultii, incepem ''educatia''. Mai exact, incepem sa-i spalam creierul asa cum ne pricepem noi mai bine.

Prima tampenie pe care am auzit-o la nasterea primului copil a fost ca nu am voie sa scot copilul afara din casa, daca nu e botezat. De ce? Nu mi-a dat nimeni un raspuns clar, dar era strict interzis sa fac asta. Dupa, mi s-au mai spus o gramada de prostii, care dupa mintea mea, erau imposibil de pus in practica.

Dar partea ''distractiva'' incepe atunci cand copilul incepe sa mearga in picioare si leaga primele cuvinte. Abia atunci incepem sa-l ''educam'' cum se cuvine! ''N-ai voie sa bagi degetele in priza!!!'' Cum adica, n-are voie?!! Ba ai voie, dragul mamei! Ai voie, doar ca uite ce poti pati daca faci asta!"N-ai voie sa bagi mainile in cratita cu apa fiarta!" Ba si asta ai voie, doar ca n-o sa-ti mai scoti mainile intregi de acolo si o sa te doara! Si tot asa o tinem, spunandu-i copilului tot timpul N-AI VOIE! Rar se intampla ca un adult sa-i explice copilului ce se poate intampla daca face un anume lucru. Eu stiu ce are voie si ce n-are voie copilul si ca atare, copilul trebuie sa faca ce-i spun eu. Ca cica eu, adultul, sunt mare si destept, iar copilul este mic si prost! Cine a hotarat asa?! Cred ca greu as obtine un raspuns logic la intrebarea asta.

Apoi scoatem copilul in lume!!! Pentru ‘’desavarsirea’’ educatiei si ‘’socializare’’, trimitem copilul la scoala si la gradinita. Si se desavarseste!!! Atat de bine incat eu am ajuns la concluzia ca am facut copii inteligenti, dar i-am trimis la scoala sa-i tampeasca! :)) Si nimic nu ma poate convinge de contrariul!

O parte care "imi place" mie foarte tare, este educatia sexuala. Nu e voie sa-i spui unui copil de trei ani, denumirea reala a organelor sexuale si de ce ne-a dotat mama natura cu asa ceva. Probabil se face gaura in cer daca facem asta :)) Desi, se pare ca stratul de ozon este oricum, plin de gauri. Asa ca le explicam copiilor cum ca treaba cu pasarica si cucul (sau cocosel!=)) ) este doar asa, de decor, sa nu ne confundam intre noi! :)) Si ne balbaim ca fraierii cand, dupa putin timp, copilul vine si pune intrebari "deocheate", zicem noi! N-ar fi mai simplu sa descantam de deochi si sa spunem copiilor adevarul de la bun inceput?!!

Pe urma, cand copilul afla cum sta treaba de fapt si la ce folosesc "cocoselul" si "pasarica", pe adulti ii apuca durerile de cap. Dar aici se despart cararile si incepe discriminarea sexuala. Ca de-asta, e voie! Desi, inevitabil, este nevoie de ambii pentru "treburile alea rusinoase", ii invatam lucruri total diferite. Pe baieti ii invatam tampeniile despre care vorbeste nea Ted in filmulet, iar pe fete, cu totul altceva. Adica, baietii TREBUIE sa faca sex, fetele N-AU VOIE! Trebuie sa-mi educ fata si sa-i spun: "Fata mamei, n-ai voie sa faci sex!" Numai ca mie mi-a iesit pe dos: "Fata mamei, AI VOIE sa faci sex! Ca de-aia s-a inventat! Doar ca si sexul, ca orice altceva, trebuie facut cu simt de raspundere!" La partea asta, eu am o mare dilema! Baietii trebuie sa faca sex, fetele nu trebuie sa faca sex. Atunci, cu cine mama dracului sa faca baietii sex?!!! Ca doar n-or fi toti homosexuali!

Mai incolo, vine vremea ca un baiat si o fata, "bine educati" sa participe si ei la perpetuarea speciei umane. Iarasi, barbatului i se permite orice, pe cand femeia, cu toata "emanciparea" ei (personal, am mari indoieli in ceea ce priveste emanciparea asta!) trebuie sa se supuna unor reguli. Reguli care nu au nici o explicatie logica, dar pe motiv ca "asa trebuie", "asa e bine", "e rusine" sau mai stiu eu ce prostie, nu ne abatem de la ele.

Si uite asa, sufocati de reguli tampite, inventate de nu se stie cine (desi eu am niste banuieli in ce-l priveste pe autor), ne ducem noi viata, intr-o societate moderna si civilizata. Mai ales, civilizata! Si as putea vorbi despre regulile astea o vesnicie fara sa le inteleg pe multe dintre ele. Probabil ca din cauza asta, ca pentru mine nu au logica, nici nu le pot aplica.

Filmuletul asta, mie mi se pare binevenit si cred ca ar trebui vizionat de cat mai multi oameni, barbati si femei deopotriva. Ba chiar cred ca ar trebui schimbate total "regulile" societatii in care traim si reeducarea umanitatii. Ca cineva ar trebui sa le spuna oamenilor ca mai avem si alternative si ca nu e obligatoriu sa ne aliniem ineptiilor care stau astazi la baza organizarii societatii.

ESENTIALUL

''Drumul drept'' s-a nascut dintr-o intrebare. Si are intrebari. Dar cum era de asteptat, n-a primit si raspunsuri :)) Ceea ce era mai important a fost ocolit cu atentie! Mai rau chiar, nu cred ca esentialul ar fi fost vazut nici cu microscopul! :)) Tot ceea ce s-a vazut a fost o atee care il neaga pe Dumnezeu, o persoana care iese din tipare... etc. Intrebarea nu era despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Intrebarea mea era: DE CE INTOTDEAUNA CEL CARE CREDE IN CEVA SAU CINEVA, SE SIMTE OBLIGAT SA CONVINGA PE ALTCINEVA CA DOAR ACOLO ESTE ADEVARUL?!!!
Nu ma opun credintei de nici un fel si in nici un mod! Doar imi expun parerile atunci cand mi se cere sa cred. N-am nimic impotriva nimanui si nu vreau sa conving pe nimeni de nimic! Nici macar fata de copiii mei nu simt ca am OBLIGATIA de ai convinge ca parerile mele sunt cele mai bune sau adevarul. Din cauza asta nu inteleg DE CE CEILALTI SE SIMT OBLIGATI SA MA ''LUMINEZE''?!! DE CE TREBUIE SA CRED IN CEEA CE SPUNE MAJORITATEA?! De ce nu am voie sa aleg altceva?! De ce sa nu privesc si in alta directie? La aceste intrebari vreau raspunsuri, nu la ce fac sau nu fac eu, la ce sau cine sunt sau nu sunt eu.
Pe Iisus si pe altii ca el, o majoritate i-au judecat si ucis! De ce aceeasi majoritate nu a analizat cu atentie si mesajele transmise de ei? Deci...... ?????
A doua zi dupa ce am scris ''drumul drept'' am vazut un film care se numeste Jesus camp. Poate fi gasit pe unul din blog-urile pe care le urmaresc. Imi doresc, ca macar o parte din voi sa-l vada si apoi sa-mi spune-ti daca chiar sunt nebuna!:))

Despre A alege

Exista oameni care sustin ca noi facem alegeri inca inainte de a ne naste. Nu sunt in masura sa confirm acest lucru, dar stiu ca viata noastra este un lung sir de alegeri, chiar din primii ani de viata. Alegeri pe care le facem constient, zicem noi. Insa pe zi ce trece, am impresia ca ceea ce alegem noi, numai constient nu se numeste. Oricum s-ar numi, nu facem alegeri in functie de ceea ce ne dorim cu adevarat. Nici nu cred ca stim exact ceea ce ne dorim cu adevarat. Sau mai bine spus, ne lasam condusi mereu de teama si nu gasim curajul de a afla cu adevarat ce ne dorim, de fapt! Cei mai multi dintre noi aleg felul in care ''li se intampla'' viata dupa criterii care nu au nimic de-a face cu cine sau ce sunt ei. Alegerile sunt ghidate mereu de parerile parintilor, rudelor, de ce spune lumea, de ceea ce-ar putea crede prietenii sau cercul de cunostinte, de ''trend'', de fitze...etc. Toate alegerile sunt facute in functie de un ceva care nu are absolut nici o legatura cu cine sau ce este persoana care face alegerea.
Personal, am avut norocul sa nu cad in capcana asta. Totusi nici alegerile mele nu au avut libertate totala si nici constienta, foarte, foarte multa vreme. Am fost suficient de lucida sa-mi ascult mintea, dar nu suficient sa-mi ascult si inima. Asa ca am ales mereu in functie de un singur ceva, dar care ceva nu eram eu. In ziua in care am inteles ca acel ceva in functie de care trebuie fac alegeri sunt chiar eu, totul s-a schimbat. Din acea zi m-am simtit cu adevarat libera si chiar daca nu mi-a placut tot ce am aflat pe parcurs, am continuat sa aleg doar ceea ce-mi doresc intr-adevar.
Mi s-a parut normal sa spun si altora despre ceea ce mi-a schimbat viata in bine, mai ales prietenilor. Din pacate, asa cum spune un prieten, toti avem ochi insa nu toti vedem. Eu am fost oarba, dar am vrut sa vad si am reusit. Dar nu toata lumea vrea sa vada! Mai sunt unii care intrezaresc putin, insa se intorc repede cu spatele, nu cumva sa vada prea mult sau prea bine. Intrebarea mea este: de ce ne opunem cu putere la ceea ce ne face bine si acceptam cu foarte mare usurinta ceea ce ne face rau?!!