Problema

Din Caietul Elevului, clasa a doua.
Intr-o lada se afla 40 kg de cirese, iar in alta cu 16 kg mai putin. Stiind ca dimineata se vand 24 de kg, iar dupa amiaza cu 16 kg mai mult, sa se afle cate kg de mere au ramas.
La problema asta, eu am avut o mica dilema, si copilul la fel. Astept raspunsurile voastre.

Experiment

Cum am ajuns la acest… “experiment’’? Discutand cu o prietena, educatoare de profesie, cu care am vorbit despre tema pe care are de gand sa o dezbata maine, cu copiii de la gradi. Copii cu varstele cuprinse intre doi si sapte ani! Am ramas uimita deoarece poezia este nici mai mult, nici mai putin decat “Invata de la toate… “de Rudyard Kipling!!! Parerea mea este ca si dintre adulti, cei mai multi ar citi-o ca pe ziar, fara sa le treaca prin minte ca aceasta poezie ar avea un mesaj si inca, unul foarte profund!

Asa ca din curiozitate, am vrut sa aflu ce are de spus copilul meu, in varsta de 7 ani si jumatate, despre aceasta poezie. Mai jos redau poezia si in paranteza, raspunsurile si concluzia lui, dupa o scurta analiza. Raspunsuri obtinute fara nici o influenta sau sugestie din partea mea, pentru ca am vrut sa aflu strict ceea ce gandeste el, auzind o astfel de poezie si redate exact asa cum a formulat el, cuvant cu cuvant.

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

(Umbra te pazeste, umbra nu vorbeste)
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.

(Cand ne trezim suntem ca soarele care se ridica si cand dormim, suntem ca soarele cand apune)
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,

(Sa marturisesti total o greseala pentru a nu fi pedepsit)
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

(Sa mergi pe un drum fara sa te abati)
Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

(Cat timp traiesc, sa ma port frumos, sa mori fericit: de ex, daca m-ar calca o masina bmw sau o masina chevrolet, as muri fericit, dar nu scrie asta!) :))
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

(N-a uitat pe nimeni in urma lui)
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

(Sa fim buni si sa facem baie)
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.

(Vad in mintea mea un rau care i se duce apa in stanga si acum l-am intors invers si se duce in sus, acum s-a intors iara si merge in dreapta, e ciudat..)
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

(Sa nu fii laudaros si sa nu te dai mare si tare)
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

(Ne invata cum sa fim grei ca sa rezistam la problemele pe care le intalnim in viata)
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt numai oşti.
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,

(Nu stiu raspunsul, nu pot sa-l iau de nicaieri!)
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

(Sa nu-ti fie frica de intuneric pentru ca lumina invinge intotdeauna intunericul, pentru ca cei buni sunt mereu puternici)
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la mamă să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

CONCLUZIE

(Sa inveti de la natura cum sa fii bun si cum sa ajuti pe altii, sa ajuti animalele, sa fii puternic in fata problemelor, sa inveti mereu din orice si sa fii atent la tot ce este in jurul tau)

P.S. La sfarsit a tinut sa-mi precizeze ca unele raspunsuri le-a gasit in desene animate si m-a intrebat: “vezi ca sunt bune si desenele la ceva?!!” :))

Religia lui ''ai voie, n-ai voie''

Aseara am vazut un barbat vorbind despre educatia barbatilor. Recomand sa-l vedeti. Uitandu-ma la acest filmulet, ma gandeam ca nu numai barbatii au o cutie de genul asta, ci si femeile. Ca de fapt, exista o cutie in care este inchis omul inca de la nastere. Pentru ca parerea mea este ca din primele luni de viata ale unui copil, fata sau baiat, noi, adultii, incepem ''educatia''. Mai exact, incepem sa-i spalam creierul asa cum ne pricepem noi mai bine.

Prima tampenie pe care am auzit-o la nasterea primului copil a fost ca nu am voie sa scot copilul afara din casa, daca nu e botezat. De ce? Nu mi-a dat nimeni un raspuns clar, dar era strict interzis sa fac asta. Dupa, mi s-au mai spus o gramada de prostii, care dupa mintea mea, erau imposibil de pus in practica.

Dar partea ''distractiva'' incepe atunci cand copilul incepe sa mearga in picioare si leaga primele cuvinte. Abia atunci incepem sa-l ''educam'' cum se cuvine! ''N-ai voie sa bagi degetele in priza!!!'' Cum adica, n-are voie?!! Ba ai voie, dragul mamei! Ai voie, doar ca uite ce poti pati daca faci asta!"N-ai voie sa bagi mainile in cratita cu apa fiarta!" Ba si asta ai voie, doar ca n-o sa-ti mai scoti mainile intregi de acolo si o sa te doara! Si tot asa o tinem, spunandu-i copilului tot timpul N-AI VOIE! Rar se intampla ca un adult sa-i explice copilului ce se poate intampla daca face un anume lucru. Eu stiu ce are voie si ce n-are voie copilul si ca atare, copilul trebuie sa faca ce-i spun eu. Ca cica eu, adultul, sunt mare si destept, iar copilul este mic si prost! Cine a hotarat asa?! Cred ca greu as obtine un raspuns logic la intrebarea asta.

Apoi scoatem copilul in lume!!! Pentru ‘’desavarsirea’’ educatiei si ‘’socializare’’, trimitem copilul la scoala si la gradinita. Si se desavarseste!!! Atat de bine incat eu am ajuns la concluzia ca am facut copii inteligenti, dar i-am trimis la scoala sa-i tampeasca! :)) Si nimic nu ma poate convinge de contrariul!

O parte care "imi place" mie foarte tare, este educatia sexuala. Nu e voie sa-i spui unui copil de trei ani, denumirea reala a organelor sexuale si de ce ne-a dotat mama natura cu asa ceva. Probabil se face gaura in cer daca facem asta :)) Desi, se pare ca stratul de ozon este oricum, plin de gauri. Asa ca le explicam copiilor cum ca treaba cu pasarica si cucul (sau cocosel!=)) ) este doar asa, de decor, sa nu ne confundam intre noi! :)) Si ne balbaim ca fraierii cand, dupa putin timp, copilul vine si pune intrebari "deocheate", zicem noi! N-ar fi mai simplu sa descantam de deochi si sa spunem copiilor adevarul de la bun inceput?!!

Pe urma, cand copilul afla cum sta treaba de fapt si la ce folosesc "cocoselul" si "pasarica", pe adulti ii apuca durerile de cap. Dar aici se despart cararile si incepe discriminarea sexuala. Ca de-asta, e voie! Desi, inevitabil, este nevoie de ambii pentru "treburile alea rusinoase", ii invatam lucruri total diferite. Pe baieti ii invatam tampeniile despre care vorbeste nea Ted in filmulet, iar pe fete, cu totul altceva. Adica, baietii TREBUIE sa faca sex, fetele N-AU VOIE! Trebuie sa-mi educ fata si sa-i spun: "Fata mamei, n-ai voie sa faci sex!" Numai ca mie mi-a iesit pe dos: "Fata mamei, AI VOIE sa faci sex! Ca de-aia s-a inventat! Doar ca si sexul, ca orice altceva, trebuie facut cu simt de raspundere!" La partea asta, eu am o mare dilema! Baietii trebuie sa faca sex, fetele nu trebuie sa faca sex. Atunci, cu cine mama dracului sa faca baietii sex?!!! Ca doar n-or fi toti homosexuali!

Mai incolo, vine vremea ca un baiat si o fata, "bine educati" sa participe si ei la perpetuarea speciei umane. Iarasi, barbatului i se permite orice, pe cand femeia, cu toata "emanciparea" ei (personal, am mari indoieli in ceea ce priveste emanciparea asta!) trebuie sa se supuna unor reguli. Reguli care nu au nici o explicatie logica, dar pe motiv ca "asa trebuie", "asa e bine", "e rusine" sau mai stiu eu ce prostie, nu ne abatem de la ele.

Si uite asa, sufocati de reguli tampite, inventate de nu se stie cine (desi eu am niste banuieli in ce-l priveste pe autor), ne ducem noi viata, intr-o societate moderna si civilizata. Mai ales, civilizata! Si as putea vorbi despre regulile astea o vesnicie fara sa le inteleg pe multe dintre ele. Probabil ca din cauza asta, ca pentru mine nu au logica, nici nu le pot aplica.

Filmuletul asta, mie mi se pare binevenit si cred ca ar trebui vizionat de cat mai multi oameni, barbati si femei deopotriva. Ba chiar cred ca ar trebui schimbate total "regulile" societatii in care traim si reeducarea umanitatii. Ca cineva ar trebui sa le spuna oamenilor ca mai avem si alternative si ca nu e obligatoriu sa ne aliniem ineptiilor care stau astazi la baza organizarii societatii.

NU AM TIMP

''Nu am timp'' sunt trei cuvinte care au devenit un fel de motto, o a doua natura a omului. Nimeni nu are timp, dar toata lumea face o gramada de lucruri. Octavian Paler a exprimat asta cat se poate de minunat in poezia "Avem Timp''. Cine n-a citit-o, sa o citeasca.
Dar cel mai mult, imi "plac" oamenii care nu au timp sa vada un film bun, dar cu siguranta au timp sa vada ultima ''telenovela'' Dan Diaconescu. Nu au timp sa citeasca o carte, dar au timp sa citeasca tot ce s-a scris vreodata despre Monica Columbeanu sau mai stiu eu ce "vedeta". Nu au timp sa stea de vorba cu copilul, insa au timp din belsug sa discute cu vecinul sau colegul despre orice tampenie care se numeste ''stire mondena''. Spune cuiva ca are timp pentru orice isi poate dori si se uita la tine ca la unul scapat din camasa de forta! "Esti nebun! Eu nu am timp pentru prostii, trebuie sa muncesc!" Dar au o gramada de timp sa se planga de faptul ca muncesc prea mult, ca viata e prea grea, ca politicienii ne fura, ca e criza finaciara, copilul nu asculta, relatia merge cat se poate de prost, ca exista prea multe regrete in viata lor, ca e.... ceva de plans!
Pai daca totul merge rau din cauza faptului ca NU AI TIMP, nu este timpul sa iei o pauza si sa faci o schimbare?!! Daca ai timp pentru regrete, cum de nu ai timp si pentru a scapa de ele?!!
Exista o carte care se numeste "Mi-as schimba viata, daca as avea mai mult timp". Nu am citit-o (inca), dar cred ca poate fi recomandata tuturor celor care au nevoie sa inteleaga faptul ca nu au timp pentru ca pur si simplu, NU VOR sa aiba timp. Timp avem cu totii, chiar mai mult decat ne imaginam. Avem nevoie doar de schimbare si de o reevaluare a ceea ce inseamna ''prioritate''. Caci asa cum spune de Mello, viata este ceea ce ni se intampla in timp ce noi suntem ocupati cu altceva!

August Rush si Luptatorul pasnic

Imi plac foarte mult filmele, mai ales documentarele si cele care au ceva de spus. Acum ceva timp, rasfoiam in cautarea unui nou film (pentru mine nou!) si am gasit. Chiar doua! Sunt doua filme care pe mine m-au impresionat profund si mi-au aratat inca o data ca mereu avem ceva de invatat, indiferent de unde sau de la cine vine invatatura!
Primul film se numeste August Rush si are in rolul principal un copil care ne invata despre puterea iubirii si a muzicii, despre ce inseamna puterea unui vis, a unui gand si despre faptul ca doar alegerile fiecaruia conteaza. Un copil care are curajul sa faca alegeri riscante, dar nu renunta nicicum la dorinta lui cea mai mare, convins ca urmand sunetul muzicii isi va indeplini visul de a-si gasi parintii.
Al doilea film este Luptatorul pasnic, un film plin de umor si magie, despre un gimnast cu multe realizari in domeniu, dar care realizeza la un moment dat ca are nevoie sa invete cum sa traiasca si ca de fapt, doarme si a venit vremea sa se trezeasca. Mi-a placut atat de mult incat l-am vazut de trei ori in decurs de o saptamana, iar cea de-a doua parte, chiar de patru ori!:)
De ce scriu acum, desi au trecut vreo doua saptamani de cand le-am vazut? Pentru ca am asteptat ca vina si cartea, carte care se numeste Calea luptatorului pasnic si pe care cu greu am reusit s-o gasesc. Acum savurez cu mare placere cartea si prin bunavointa editurii Mix, voi reveni cu extrase din carte.

Lacrimile cerului

Ieri citeam pe undeva ca "toti oamenii au fost mai intai copii, dar putini isi mai aduc aminte". Cred ca asa este si ca nu ar trebui sa uitam niciodata, pentru ca ne-ar face tare bine sa ne pastram inocenta copilariei toata viata. Lucrul acesta mi l-a confirmat copilul meu, in varsta de aproape sapte ani, la cateva ore dupa ce citisem fraza de mai sus.
Este plecat in vacanta la bunici si vorbim la telefon in fiecare zi. Aseara, printre altele a venit vorba despre vremea ploioasa din ultimul timp si eu am spus ca nu mai vreau sa ploua pentru ca m-am saturat de atata ploaie. Raspunsul lui nu numai ca m-a uimit (n-ar fi fost prima data!:)) ) dar m-a si impresionat foarte tare! Mi-a spus sa nu mai fiu suparata pe ploaie pentru ca acolo, la bunici, nu a plouat, au fost doar lacrimile cerului care s-a bucurat foarte mult de faptul ca el s-a dus acolo. Atunci l-am intrebat de ce a plouat atat de mult si aici si mi-a spus ca aici erau lacrimile cerului care era tare intristat ca el nu este acasa. Desi aveam un nod in gat si intuisem deja raspunsul care urma, l-am mai intrebat si cine i-a spus lui toate aceste lucruri despre ploaie. Raspunsul lui a fost: "nu mi-a spus nimeni, dar aceasta este singura explicatie posibila pentru atata ploaie si acasa, si la bunici!"
Deodata, timpul ploios si urat din ultima saptamana, parca n-a mai fost chiar atat de urat si mi se parea ca afara este o zi senina si luminoasa, desi era spre seara, iar cerul era putin noros :)
Ma intreb cum ar fi lumea in care traim daca noi ne-am aminti ca am fost mai intai copii si am privi totul prin ochii copilariei?!!