Ieri citeam pe undeva ca "toti oamenii au fost mai intai copii, dar putini isi mai aduc aminte". Cred ca asa este si ca nu ar trebui sa uitam niciodata, pentru ca ne-ar face tare bine sa ne pastram inocenta copilariei toata viata. Lucrul acesta mi l-a confirmat copilul meu, in varsta de aproape sapte ani, la cateva ore dupa ce citisem fraza de mai sus.
Este plecat in vacanta la bunici si vorbim la telefon in fiecare zi. Aseara, printre altele a venit vorba despre vremea ploioasa din ultimul timp si eu am spus ca nu mai vreau sa ploua pentru ca m-am saturat de atata ploaie. Raspunsul lui nu numai ca m-a uimit (n-ar fi fost prima data!:)) ) dar m-a si impresionat foarte tare! Mi-a spus sa nu mai fiu suparata pe ploaie pentru ca acolo, la bunici, nu a plouat, au fost doar lacrimile cerului care s-a bucurat foarte mult de faptul ca el s-a dus acolo. Atunci l-am intrebat de ce a plouat atat de mult si aici si mi-a spus ca aici erau lacrimile cerului care era tare intristat ca el nu este acasa. Desi aveam un nod in gat si intuisem deja raspunsul care urma, l-am mai intrebat si cine i-a spus lui toate aceste lucruri despre ploaie. Raspunsul lui a fost: "nu mi-a spus nimeni, dar aceasta este singura explicatie posibila pentru atata ploaie si acasa, si la bunici!"
Deodata, timpul ploios si urat din ultima saptamana, parca n-a mai fost chiar atat de urat si mi se parea ca afara este o zi senina si luminoasa, desi era spre seara, iar cerul era putin noros :)
Ma intreb cum ar fi lumea in care traim daca noi ne-am aminti ca am fost mai intai copii si am privi totul prin ochii copilariei?!!
