
In saptamana de dinaintea Pastelui, de la o persoana sau alta, am auzit zi de zi aceleasi lucruri pe care le aud de ani de zile, in perioada sarbatorilor. Adica: „de-acum esti femeie in toata firea, mai tine si tu post!!!”, „ai doi copii, mai fa si tu o cruce, zi o rugaciune...”... etc. Cel mai mult imi place aia cu „du-te si te spala de pacate! Spovedeste-te si impartaseste-te si hai cu mine sa luam lumina!” Frate, da’ ma lasi???!!!!!! Femeie in toata firea sunt de multa vreme, nu de-acum, copiii mei sunt bine mersi si asa vor fi mereu, de spalat ma spal cu apa si sapun, lumina am de la Renel, iar partea cu spovedania, clar iese din discutie! Nu simt nici o apasare, ma simt un om liber de orice, necazurile si bucuriile le impart cu prietena mea si de impartasit ma impartasesc tot cu ea, din cand in cand, cu un pahar de Recas :)) Deci nu am ce sa-i povestesc lu’ nenea. In plus, nu sunt foarte sigura ca nenea ar vrea o discutie cu mine..... :D
Dar! Doar eu nu am treaba cu chestiile astea. Restul lumii (majoritatea), le respecta si considera ca asa trebuie si asa e bine. Din punctul meu de vedere, e alegerea fiecaruia si o respect. Numai ca uneori....... le da cu virgula! :)) Asa se face ca in seara asta am avut o discutie super interesanta despre.... spovedit! Mai precis, despre cum decurge o spovedanie in unele locuri! =))
Undeva, intr-o localiatate apropiata, exista o manastire despre care toata lumea crede ca produce minuni. Minuni mai mici, ce-i drept, dat minuni! Am auzit cum ca ar veni foarte multa lume din toata tara, special pentru manastirea aia si pentru staretul de acolo, care ... ar avea har. Cica! Ma rog... cum ziceam, alegerea fiecaruia. Intamplarea face ca eu am avut „onoarea” sa-l cunosc personal pe staretul de-acolo, dimpreuna cu „harul” sau. Mi-a facut o impresie asa de „buna” ca tare as fi vrut sa-i „cumpar” un bilet numai dus, spre rai! Desi sunt convinsa ca intr-un rai, n-ar fi primit nici pana la poarta. Am avut senzatia ca sufletul lui este mai negru decat sutana!
La ceva vreme dupa intamplarea asta, incep sa aud zvonuri nu tocmai frumoase la adresa lu’ nea staretu’... N-am dat atentie, dar mi-au ramas ratacite prin minte. Apoi am auzit pe cineva care se spovedise la el, vorbind oripilata despre ziua spovedaniei, dar fara amanunte. Amanuntele, foarte picante dupa parerea mea, au venit de la o prietena care, la fel, s-a spovedit la el! Ea, biata, s-a dus acolo smerita si convinsa ca se va spala de pacate. Desi ii zisesem ca apa calda e mai eficienta! =)) Si-a nimerit la ora de educatie sexuala! Nici n-a inceput sa ea sa vorbeasca bine, ca pe staret l-au apucat curiozitatile... =)) „Da’ gurita ai folosit-o?” „Da’... lucruri cu manutza faci?” Si altele de genul asta. =)) Am ras cu lacrimi cand mi-a povestit.
In seara asta, iesim la un ceai, eu si inca doua colege. Si cum au constatat ele ca eu sunt o pacatoasa, dupa ce m-au indemnat la „bine”, vine vorba si una dintre ele ne povesteste despre spovedania ei la staretul „facator de minuni”=)) Cu ea, probabil fiind mai maricica de varsta, n-a mai fost asa de delicat. A intrebat-o direct: „sex oral ai facut?”, „dar sex anal, ai facut?”... si tot asa :)) Pana si-a satisfacut omul toate curiozitatile pe care le avea in legatura cu ea!
Deci?!!! Cum vine unul de-asta si-mi spune mie ca el e trimisu’ lu’ domnu’ (de fapt, toti popii cica e trimisii, da’ eu n-am vazut la nici unul scrisoare de acreditare) si eu trebuie sa ascult de el? De ce unul din asta este mai sfant decat mine, unde scrie?!!! Cu ce a venit el in plus fata de mine, pe lumea asta, ca el sa poata fi mai presus decat mine?!! Da’ aici, deja cred ca e retorica, nu m-astept sa-mi raspunda vreo unul :))
Ca atare, este de-a dreptul imposibil ca eu sa ma spovedesc vreodata! Numai imaginandu-mi un popa, adresandu-mi asemenea intrebari si ma umfla un ras copios. Sunt absolut convinsa ca popii nu i-ar placea deloc raspunsurile mele si, mai mult, ma tem ca n-ar supravietui spovedaniei mele! Asa ca, desi m-as duce odata, asa, de distractie, fiind o femeie cu suflet mare si milostiv, pentru ai cruta viata omului, n-am s-o fac! :))
P.S. De fapt, acum imi amintesc, discutia a pornit de la sfestania pe care vrea s-o faca o colega si eu am zis: „pisi, de citit, stiu sa citesc, biblie am acasa, busuioc este la piata, iti fac o sfestanie de n-ai vazut la viata ta! Si gratis, ca e criza!”
