Problema

Din Caietul Elevului, clasa a doua.
Intr-o lada se afla 40 kg de cirese, iar in alta cu 16 kg mai putin. Stiind ca dimineata se vand 24 de kg, iar dupa amiaza cu 16 kg mai mult, sa se afle cate kg de mere au ramas.
La problema asta, eu am avut o mica dilema, si copilul la fel. Astept raspunsurile voastre.

Lacasul sfant...

Vorba lui Creanga, nu stiu altii cum sunt, dar eu daca ma trezesc de dimineata..... gasesc numai stiri interesante! Si nici macar nu cautam stiri, ci cu totul altceva. Cum insa, incurcate sunt caile domnului, am ajuns aici si.... pagana de mine a ramas fara cuvinte! "Trimisii" dau dovada de o "sfintenie" exemplara!!! Din toata treaba, cel mai tare mi-a placut propozitia: "Nimeni nu a fost arestat, pentru că toţi cei care au fost implicaţi în incidente erau oameni ai Domnului". Ma intreb, domnul i-o fi vazand pe "acreditatii" in cauza?!!=)) Ca daca i-a vazut, cred ca l-a luat capul! =))
Aceasta stire mi-a intarit inca o data convingerea, desi nu stiu daca mai era nevoie, ca sunt unul dintre putinii oameni normali, intr-o lume anormala!

Stirea am gasit-o pe Jurnalul.ro

STUDIILE

Studiile facute de catre cercetatori, caci din nou ei sunt subiectul. „Minunatii” cercetatori au mai facut o descoperire „epocala”. Potrivit Mediafax, cercetatorii de la University College din Londra, au descoperit cine sunt vinovatii pentru criza financiara. Nimeni altii decat optimistii si anume niste analisti prea optimisti.
Ca ei sunt vinovati de criza financiara, parca mai e cum mai e, dar au mai aflat si ca optimismul s-ar datora unei disfunctii a lobilor frontali ai creierului!!! Adica optimismul nu este o stare normala, de bine, optimismul este o boala. Deci aia optimistii, nu sunt sanatosi. Sufera, bietii, de disfunctii ale creierului. Doar pentru ca au „detectat” unii, etichetati drept cercetatori, o slaba activitate intr-o anumita zona a creierului. Exista gramezi de mistere in ceea ce priveste functionarea creierului, dar au stabilit ei ca in cazul optimistului se intampla o disfunctie. Insa eu am o intrebare: cine spune ca ceea ce se intampla in creierul pesimistilor este normal?!!!
Imi place tare si exemplul pe care l-au gasit in final: "Acest lucru poate face ca persoana respectivă să nu îşi ia nişte măsuri de precauţie, de exemplu, în ceea ce priveşte relaţiile sexuale protejate sau economiile necesare după ieşirea la pensie". Ca sa vezi ce-i scapa optimistului din vedere! Fix cele mai importante doua lucruri de pe lumea asta: sexul si finantele!
Si ma mai intreb, eu care sunt o persoana foarte optimista, oare sunt intr-o faza foarte avansata a bolii?! Mai am vreo sansa de vindecare sau am sa mor la adanci batraneti doborata de optimism? Ba mai rau, spun unii ca sunt de un optimism molipsitor. Asta inseamna ca „sufar” de o boala contagioasa? Daca-i asa, atunci imi doresc sa-i molipsesc pe cat mai multi de boala asta. Caci fara optimisti cred ca omenirea ar fi fost si-acum in pestera, facand sex neprotejat si ignorand economiile necesare dupa iesirea la pensie!
Si totusi..., daca vreodata voi avea ocazia, cu mare placere voi participa la disectia facuta pe creierul unui cercetator! In cazul in care si exista creier intr-un cap de cercetator de-asta care descopera „minuni”. Sau ei or avea disfunctii in loc de creier?

BUTONUL DE PANICA (sau cum am aflat unde-i butonul de panica=)) )

Aveam de gand sa va povestesc intr-o scurta serie, intamplarile estivale, insa astazi a fost o zi „deosebita” si ca atare, merita intaietate.
Cred ca povestea a inceput cu mama mea care are o intrebare la care nu gaseste raspuns de mai bine de 20 de ani. Intrebarea este: „daca vine vreounu’ peste tine?!!” Ma tot intreaba lucrul asta pentru ca eu nu incui usa prea des daca sunt acasa. Mai nou, are alta problema. De vreo saptamana, lucrez intr-o librarie si programul e putin mai lung, adica pana la ora 21. Asa ca acum vreo 4-5 zile, ma intreaba mama: „pana la ora aia?!! Daca vine vreounu’ peste tine?!!!” Eu, fata buna, sa-mi linistesc mama, ii spun: „mama, lasa-l dracu’ pe ala care vine peste mine, ca-l astept de 20 de ani si n-a mai ajuns. Si oricum, avem buton de panica.” Habar n-aveam daca avem buton de panica sau nu si ma gandeam s-o intreb pe colega mea. Dar normal, am uitat! Numai la butonul ala nu-mi statea mie mintea. Insa azi am aflat! :d
Vine o prietena in vizita si facem o cafea. Cum varsasem niste apa pe jos, m-am aplecat sa sterg si cand sa arunc hartia in cosul de gunoi, constat ca sub birou se poate face o polita foarte folositoare, dar ca era ceva acolo, un dreptunghi cu o chestie rosie pe el. Zic: asta ce mama dracului mai e?” Apas pe chestia aia rosie si intra putin mai inauntru, dau s-o scot inapoi, n-a mai dorit. Asa ca am mai apasat odata, de data asta cu simt de raspundere, pana la capat. Gandind ca scot eu dracia aia de acolo, dau sa iau cafeaua si sa iesim afara la o tigara. N-am mai apucat! =)) Tocmai intra o clienta si imediat in spatele ei se inghesuiau doi barbati.... „sanatosi” rau! Tocmai ma intrebam de ce se inghesuie aia doi asa, ca doar programul pe usa era pana la noua! Insa n-am terminat gandul ca il aud pe unul din ei: „aveti buton de panica.” Cum in afara de intrebarea: „prezervative aveti?”, am auzit toate intrebarile posibile si nu ma mai mira nimic, nici macar n-am sesizat ca nenea facea o afirmatie, nu intreba :)) Asa ca zic nu. Doar ca in secunda urmatoare am zis: ba daaaa si m-a umflat rasul. In secunda aia am realizat ca dracia aia rosie care intrase si nu mai vroia sa iasa, era butonul de panica, iar baietii aia de n-aveau loc pe usa, erau de la firma de paza!=)) Cand au auzit ce-am facut, desi ii umfla si pe ei rasul, imi zice unul: „amenda, stiti, nu?” Zic: „nu, dar azi nu e ziua cu amenda”, insa continuam sa rad. Am uitat sa le spun ca mai am dreptul la doua incercari! =))
Si uite asa, am aflat eu nu numai ca avem buton de panica, ci si unde se afla acesta!
Dar! In drum spre casa, intalnesc o masina a aceleiasi firme de paza si imi aduc aminte ce isprava am facut. Normal, m-a apucat rasul iarasi, insa fiind singura, nu puteam sa rad asa cum simteam. Dar puteam sa zambesc! Si am venit pana acasa cu un zambet atat de maaaareeee, incat cred ca cei care remarcau se gandeau: „asta ori a castigat la loto, ori i-a fugit barbatul de-acasa de-i asa de fericita!” =))

Enigma dezlegata

Acum trei zile, ma tot „luptam” cu o carte, Enigma cuantica. Cum cartea este putin cam grea pentru mintea mea, mai faceam pauza, privind la oamenii care treceau pe langa mine. Nu am obiceiul de-a judeca oamenii nicicum si mai ales dupa haine sau infatisare, dar in seara aia trecea o fata de 17-18 ani si uitandu-ma eu la ea, a aparut un gand: oare fata asta o avea ceva in chestia aia dintre urechi?!! Fata a trecut, la fel si gandul, iar eu mi-am reluat lectura. Ma tot straduiam sa inteleg cum dracu au dezlegat aia enigmele fizicii cuantice ca mie nu prea mi se legau niste propozitii pe-acolo, fara sa am habar ca prima enigma dezlegata va fi cea despre mintea fetei care tocmai trecuse. La vreo douazeci de minute dupa ce o vazusem, aud o voce feminina care spunea: „Orice mi-ai spune tu, mie tot sexul oral imi place mai mult!” Enigma cuantica s-a imprastiat pe jos cand am identificat posesoarea vocii in persoana fetei de mai devreme. Din pacate, a venit cineva si am pierdut restul conversatiei pe care fata o purta cu cineva la telefon, fara sa-mi pot da seama daca era vorba despre sexul oral prestat de ea sau de cel prestat ei =))
A doua seara, pe cine vad stand la 4-5 metri de mine, cu telefonul la ureche?!! Fata cu pricina! Acum vorbea despre facultate, se pare ca din toamna va fi studenta in anul intai si enumera colegii cu care ar vrea sa fie acolo. Colegii pe care si-i dorea aproape erau numai de sex masculin. Din nou cineva mi-a distras atentia si am pierdut restul conversatiei.
In seara asta, la ora obisnuita de-acum, apare iarasi aceeasi fata. Normal, cu telefonul la ureche! Se pare ca ii place foarte tare sa vorbeasca la telefon in acel loc. Bineinteles, eu am remarcat-o tarziu, deja era asezata comod si ii spunea celui sau celei de la telefon ca partida din seara precedenta n-a satisfacut-o deloc, deoarece „tipii aveau instrumetele prea mici, erau nepriceputi si mai erau si tampiti”!!!!!!!!!! Cat p’aci sa ma duc la ea si s-o intreb: „Pai bine mamica, tu cand i-ai „angajat” pentru asa o treaba, nu le-ai cerut si tu o recomandare, un cv, ceva acolo, cu datele de identificare: culoare, lungime, grosime, experienta in domeniu, cu poza „obectului”, sa-i fi pus intai la proba de lucru, sa le testezi abilitatile practice. Nu le-ai masurat si tu IQ-ul sa vezi, este ei tampiti sau nu este?!! Iei omu’ asa, de pe strada si il pui direct la munca?!! Da’ nu se poate asa ceva! Noul cod al muncii prevede proba de lucru!!!!”=))=))
Nu sunt genul care sa cad pe spate sau sa ma ia cu lesin chiar din fitesce, prea putine lucruri ma socheaza sau ma impresioneaza si ma consider o minte deschisa, pot intelege multe, dar fata asta mi-a blocat mintea pentru cateva minute. :)) Ca-i place fetei sexul in grup si sexul oral, chiar pot intelege! Si n-am nimic imporiva gusturilor ei. Insa nu pricep: de ce ii place sa si povesteasca pentru toate urechile?!!! Daca mai vine si maine seara, am s-o intreb de ce nu da la ziar direct, ca e mai simplu! Sau stiu eu niste site-uri unde poate posta gratuit! Stiu unul chiar cu spovedanii online.=))
Si cand ma gandesc la aia care se agita pentru mantuirea mea..... oare cam ce-ar face ei auzind ce vorbeste fata asta?!!!!! =))=))

Tensiunea si mantuirea!

Trebuie ca ceva nu-i in regula cu mine! Incep sa ma intreb daca nu cumva, am pe undeva vreo eticheta pe care sa scrie ca as avea nevoie de mantuire si eu nu-mi dau seama. :))
Cu vreo 5-6 zile in urma, am avut parte de un nou martor al lui Iehova. „Din pacate”, n-a avut ea (era o femeie) parte de mine, pentru ca eram ocupata si a plecat repede, s-a dus sa-l „mantuiasca” pe vecinul meu. Ma astept insa la o reaparitie pentru ca sunt noua in zona ei de actiune si sigur nu vrea sa rateze sansa unui nou adept, mai ales ca pe vecinul se pare ca incearca de vreo trei ani sa-l aduca pe calea cea dreapta si nu a reusit inca.
Dar! La doua, trei zile dupa aceasta intamplare, se intampla alta :)) Ma simteam cam rau si cum banuiam ca tensiunea este de vina, fiind prea mica, accept invitatia cuiva care tot insista sa-mi masoare tensiunea si stratul adipos:d Deci, ma duc, imi masoara omul tensiunea, care intr-adevar era prea mica si apoi, brusc, se simte dator sa-mi dea si sfaturi in ceea ce priveste remedierea problemei si sa-mi faca si un cadou. Toate astea, urmand sa-mi creasca tensiunea!=)) Sfatul pe care mi l-a dat nu era ceva nou pentru mine, insa cadoul m-a lasat masca!!! Acest cadou a fost o carte scrisa de Ellen Withe, o scriitoare pe care vroiam s-o citesc, dar in nici un caz cartea pe care mi-a oferit-o omul: CALEA MANTUIRII! =)) In momentul in care am vazut care este titlul cartii, cred ca deja tensiunea mea mai scazuse cu doua puncte. Cand mi-a mai si spus ca acea carte ma va ajuta foarte mult si ca imi va regla si tensiunea, sigur tensiunea mea o luase razna de tot pentru ca imi treceau prin minte tot felul de raspunsuri si abia imi stapaneam rasul. Dar cum imi parea chiar nevinovat, l-am lasat sa se desfasoare, i-am multumit frumos si am plecat incercand sa-mi ascund hohotele :))
Cu toata bunavointa, am incercat sa citesc carte cu pricina, dar n-am reusit decat sa o rasfoiesc putin. Nu stiu si nu pot intelege de ce unii oameni considera mantuirea absolut necesara si de ce cred ca ei sunt cei care o pot oferi altor oameni, dar eu, cu siguranta voi ramane nemantuita in urmatorii 100 de ani.

Cercetatorii

Am avut doua zile foarte proaste, urmate de o noapte si mai proasta. Cum deja este dimineata si eu nu am putut dormi, am renuntat la somn si m-am apucat sa caut niste informatii de care aveam nevoie. Pentru ca specialistul in informatii este google, la el am apelat. Nu stiu sigur de care „sex” e google asta, dar sunt din ce in ce mai convinsa ca este masculin, caci ori eu sunt blonda si nu stiu sa-i pun intrebarea care trebuie, ori el nu stie decat drumul cel mai ocolit catre raspunsul corect! Si ultima data cand m-am uitat in oglinda, n-am vazut decat fire albe, blond... nu e! Deci, asa se face ca inca odata m-a dus nenea gogu pe unde nici n-am gandit si am aflat eu in dimineata asta ce au mai descoperit cercetatorii!!! Ca cercetatorii astia, tot descopera ei numai lucruri „interesante si vitale” pentru omenire. Si minune! Au aflat ei ca barbatii de peste 40 de ani, sunt mai fericiti in cuplu daca sunt rasfatati si ca pentru aceasta categorie de barbati, cele mai importante sunt tandretea si alintul! Se pare insa ca treaba asta este valabila numa’ pentru barbati sanatosi si numai daca partenera este satisfacuta sexual! Da’ nu zice si in ce sens se aplica in discutia asta cuvantul sanatos! Ca daca ei au gasit un barbat sanatos, si la minte, si la trup, care se declara fericit numai cu tandrete si alinturi, macar 50% din timp, vreau si eu adresa lui! Promit ca va fi cel mai fericit!=)) Pe de alta parte, se pare ca barbatii care au avut mai multe partenere sexuale de-a lungul vietii, au fost mai putin satisfacuti din acest punct de vedere si se declara mai fericiti in cuplu, in ultima parte, in timp ce pentru femei, satisfactia sexuala este cea care creste in timp. Mai sa fie! Ce descoperire au facut ei!!! Pai normaaaal! Vorba bancului: barbatul se naste intre picioarele femeii si toata viata cauta sa se intoarca acolo! Cam pe la 40 de ani, mama natura incepe procesul de „vindecare” si barbatii pricep ca intoarcerea aia nu poate avea loc chiar intre picioarele oricui ar vrea ei=)) Ba, daca ma iau dupa ce spun unele femei (cam multe in ultima vreme), de cateva generatii incoace, mama natura ii linisteste chiar mai devreme! Deci este normal sa fie mai fericiti in cuplu, unde nu trebuie sa mai inventeze scuze pentru prestatiile nereusite.=))=)) In ce priveste femeia, cercetatorii au ramas tot nelamuriti. Au aflat ca satisfactia sexuala a femeii creste in timp, dar nu si de ce:)) Asa ca bietii barbati, desi au nevoie de o partenera satisfacuta sexual pentru a-si gasi fericirea, au ramas tot in ceata: cum ajunge o femeie satisfacuta sexual?!! =))

P.S. De cate ori gasesc un articol care incepe cu „cercetatorii au..”, gandurile ma duc spre un bun prieten care mi-a spus de multe ori: „mai, cercetatorii au descoperit....” sau „mai, studiile arata ca...”, asa ca ii dedic acest articol. :))