miercuri, 30 iunie 2010

Lacrimile cerului


Ieri citeam pe undeva ca "toti oamenii au fost mai intai copii, dar putini isi mai aduc aminte". Cred ca asa este si ca nu ar trebui sa uitam niciodata, pentru ca ne-ar face tare bine sa ne pastram inocenta copilariei toata viata. Lucrul acesta mi l-a confirmat copilul meu, in varsta de aproape sapte ani, la cateva ore dupa ce citisem fraza de mai sus.
Este plecat in vacanta la bunici si vorbim la telefon in fiecare zi. Aseara, printre altele a venit vorba despre vremea ploioasa din ultimul timp si eu am spus ca nu mai vreau sa ploua pentru ca m-am saturat de atata ploaie. Raspunsul lui nu numai ca m-a uimit (n-ar fi fost prima data!:)) ) dar m-a si impresionat foarte tare! Mi-a spus sa nu mai fiu suparata pe ploaie pentru ca acolo, la bunici, nu a plouat, au fost doar lacrimile cerului care s-a bucurat foarte mult de faptul ca el s-a dus acolo. Atunci l-am intrebat de ce a plouat atat de mult si aici si mi-a spus ca aici erau lacrimile cerului care era tare intristat ca el nu este acasa. Desi aveam un nod in gat si intuisem deja raspunsul care urma, l-am mai intrebat si cine i-a spus lui toate aceste lucruri despre ploaie. Raspunsul lui a fost: "nu mi-a spus nimeni, dar aceasta este singura explicatie posibila pentru atata ploaie si acasa, si la bunici!"
Deodata, timpul ploios si urat din ultima saptamana, parca n-a mai fost chiar atat de urat si mi se parea ca afara este o zi senina si luminoasa, desi era spre seara, iar cerul era putin noros :)
Ma intreb cum ar fi lumea in care traim daca noi ne-am aminti ca am fost mai intai copii si am privi totul prin ochii copilariei?!!

duminică, 13 iunie 2010

Operatia


Acum doua zile, am constatat ca laptop-ul meu sufera de... "fierbinteala". Era asa de fierbinte ca aveam impresia ca imediat va suna la 8989....=))
Stiam ca daca are aceasta boala, este cu siguranta de la praf. Numai ca cel care l-a mai tratat si alta data de boala asta, se afla undeva, in celalalt capat de tara! Dat fiind faptul ca mai asistasem odata la astfel de "operatie", am hotarat ca pot sa-l operez si singura. Mare greseala!:)) Pe la jumatate, mi-am schimbat hotararea: imi trebuia musai asistenta!:)) Dupa cateva telefoane, am gasit doua minti luminate intruchipate in persoanele a doi amici ai fiica-mii, care s-au oferit cu bunavointa sa ma asiste. Nici unul dintre noi nu stia ce presupune treaba asta, dar cum trei minti fac mai mult decat una singura, dupa vreo doua ore, am incheiat cu succes operatia. Rezultat: operatie foarte reusita, pacient...... putin in coma!=)) La jumatate de ora dupa plecarea asistentilor, am constatat ca nu-i conectasem cooler-ul, ventilatorul sau cum dracu s-o mai numi chestia aia! Si acum era atat de fierbinte ca avea nevoie de pompieri!:((
Era prea tarziu ca sa mai fac ceva, deci l-am lasat pentru a doua zi. A doua zi, adica ieri, l-am "reoperat". Singura de data asta, caci n-am mai gasit asistenti :)) Dupa alte doua ore.... operatie reusita, pacient mort!:)) De data asta nu mai are sonor!!! Iara mi-a pierit cheful si l-am lasat sa se odihneasca pana seara. Aseara, l-am redeschis, am verificat si totul imi parea ok, dar sonor tot... pauza! Ba chiar m-am gandit sa verific daca si cu castile e la fel sau are sonor. Dar n-am facut-o! De ce? Habar n-am! :)) Azi mi-a sugerat cineva aceeasi idee si i-am pus castile! Uraaaaa, are sonor!:)) Doar ca acum trebuie sa-l mai desfac inca o data si sa caut ce dracu n-am facut cum trebuie??!!! Insa e prea cald si numai cand ma gandesc la cate suruburi are, ma apuca lehamitea:)) Avand in vedere ca totusi acum are sonor, o noua operatie nu mai este chiar urgenta majora!:))

sâmbătă, 12 iunie 2010

Povestioara


Acum multi ani de zile, ma plictiseam foarte tare in timpul serviciului si ca sa nu mai am aceasta problema, de cele mai multe ori, citeam sau impleteam, crosetam ceva. Pentru ca eram mereu inconjurata de oameni, cu cititul era mai greu. Dar crosetatul sau impletitul erau o adevarata relaxare si faceau ca timpul sa treaca mai repede. Numai ca aceasta indeletnicire a mea, de foarte multe ori, dadea nastere la mari suparari. De ce? Sarbatorile erau (si sunt) foarte dese si multi oameni erau de-a dreptul indignati de marele pacat pe care il savarseam eu! Asa ca atunci cand aparea cineva hotarat sa ma puna la zid, spuneam ca-s musulmanca. Daca se intampla ca in aceasi zi sa fie sarbatoare si la musulmani, si la ortodoxi, spuneam ca-s adventista. Sau ce-mi venea in minte. Norocul meu ca exista mai multi Dumnezei!
Nimeni nu avea nici un fel de problema cu Dumnezeul in care "credeam" eu. Chiar daca nu credeam in Dumnezeul cel "adevarat" al persoanei care mi se adresa, mai aveam o "sansa"! Dar daca spuneam ca nu cred in Dumnezeu, omul se intuneca brusc si incepea furtuna! Numaidecat apareau cruci insotite de "piei satana", curgeau amenintari cu cazanul, dracii cei care aveau sa ma chinuie, pacatele pentru care aveam sa platesc o nota foarte incarcata, traznetele care vor cadea asupra mea...etc si mai erau si foarte suparati.Unii chiar se infuriau atat de tare incat aveau oscilatii bruste de tensiune. Ca sa nu se mai supere nimeni si sa nu vad pe careva murind de suparare in fata mea, am hotarat sa spun orice altceva in afara de ADEVAR. Si toata lumea era fericita! :))
Am scris aceasta povestioara pentru ca se pare (oare?!!!) ca nu m-am exprimat prea clar in articolele anterioare.
Concluzii: ADEVARUL nu poate fi acceptat, minciuna da. Alegerile mele sunt numai ale mele. Nu simt si nici prin cap nu-mi trece sa conving pe cineva ca trebuie sa aleaga acelasi lucru ca si mine. Nu sunt vreun judecator care da verdicte in ceea ce priveste alegerile altor oameni. Cel mult, m-as putea judeca pe mine insami. Oricand pot avea o discutie libera, constructiva despre orice, inclusiv despre Dumnezeu, fara sa iau foc si fara sa-l "stigmatizez" pe cel care nu are aceleasi pareri ca si mine. Faptul ca imi exprim parerile personale nu ma impiedica sa nu respect alegerile altcuiva. Nu sunt in competitie cu nimeni si o conversatie nu trebuie sa-mi aduca alt "castig" decat experienta, schimb de informatii, pareri, raspunsuri, nicidecum vreun trofeu!
Intrebari: De ce un crestin (indiferent de religia sau secta din care provine) se simte obligat sa convinga "pacatosul" ca alegerea facuta nu e buna? De ce pe un crestin il supara atat de tare o alta alegere decat a lui, incat te pune imediat la zid? Ce il impiedica pe crestin sa respecte alegerea mea, asa cum si eu respect alegerea lui? Ce il opreste pe crestin sa accepte adevarul si sa respinga minciuna? Ce castig atat de fabulos poate avea, incat sa-si doreasca atat de tare sa convinga un "pacatos" ca singura alegere corecta este credinta in Dumnezeu?!!

Surprize, surprize...


Cum am mai spus, nu stiu mare lucru despre calculatoare si internet, nici despre blog. Dar am vrut blog si visul mi s-a implinit! Cu ajutorul cuiva. Tot cu ajutorul acelei persoane, trebuia ca google sa afle despre miresme feminine! Si a aflat!!! Acum cateva zile!!! Doar eu am aflat abia azi ce stie google despre miresme feminine!!!
Domnul in cauza, caci un domn este este cel de ajutorul caruia am beneficiat, imi ceruse o descriere a blogului pe care n-am stiut sa i-o spun in momentul respectiv. Am gasit acea descriere mai tarziu si i-am comunicat-o, lasand formularea la alegerea lui. Trebuie ca nu ma simteam prea bine in ziua aceea.... ma convinsese de multa vreme ca nu-i bine sa las la alegerea lui si totusi.... hmmm... cred ca imi era rau de-a binelea!
In seara asta, intrand de pe un alt calculator (al meu fiind putin "operat" :D ), tastez cuminte http//enigme....... si.... brusc n-am avut decat o singura intrebare: ce o fi fost in mintea mea de am putut sa-i spun "formuleaza tu"?!!!!:-O Dupa 4 ore, inca incerc sa aflu! Caci descrierea mea nu se potiveste deloc cu formularea lui! "Care denumire nu seamana deloc cu ce aveam eu in minte....." Pai nici "care descriere" nu seamana cu ce aveam eu in minteeee!!!! Daca... oi fi avut ceva in minte in ziua cu pricina! :))
Cand am discutat prima data despre facerea acestui blog, a tinut sa ma asigure ca va fi un succes! Probabil ca asa va fi, din moment ce gandesc ceva si iese cu totul altceva!=)) Cert este ca nu am sa mai spun cuiva, prea curand, "formuleaza tu"!

miercuri, 9 iunie 2010

Perla de intelepciune?!!


O fată l-a vizitat în Nepal pe DALAI LAMA şi i-a pus următoarea întrebare: Mult Stimate Invăţător, vă rog explicaţi-mi: - Dacă un bărbat se culcă cu mai multe femei, el este văzut ca un gigolo sau ca un fustangiu. - Dar, dacă o femeie se culcă cu mai mulţi bărbaţi, ea este vazută ca o prostituată, ca o femeie uşoară. - Nu este nedrept?! Dalai Lama ascultă foarte atent şi dădu ca răspuns această perlă de înţelepciune milenară: "Iată fiica mea, gândeşte în următorul fel: dacă o cheie deschide mai multe lacăte, ea este o cheie specială, ceva optim de avut. În schimb, un lacăt care este deschis de mai multe chei, diferite ... este ceva foarte prost de avut".
Ce ati citit mai sus, nu-mi apartine. Am gasit-o in cautarile mele pe nemarginitul internet:)) Dar, cu tot respectul pentru Marele Invatator....., am intrebari!:d
E drept ca o cheie care deschide multe lacate, e ceva bun de avut. Insa daca folosesc o singura cheie la lacat, iar acea cheie este ruginita, indoita, rupta... defecta, intr-un cuvant, nu risc sa stric lacatul bun, bunutz?!! Nu-i mai bine ca atunci cand se uzeaza cheia, sa fac una noua? Caci si un lacat bun este ceva foarte special si numai bun de avut! In plus, eu stiu ca orice lacat are cel putin 3 chei!!!!
Si ma mai intreb, de unde i-o fi venit asemenea intelepciune Marelui Invatator....?!!

marți, 8 iunie 2010

ESENTIALUL


''Drumul drept'' s-a nascut dintr-o intrebare. Si are intrebari. Dar cum era de asteptat, n-a primit si raspunsuri :)) Ceea ce era mai important a fost ocolit cu atentie! Mai rau chiar, nu cred ca esentialul ar fi fost vazut nici cu microscopul! :)) Tot ceea ce s-a vazut a fost o atee care il neaga pe Dumnezeu, o persoana care iese din tipare... etc. Intrebarea nu era despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Intrebarea mea era: DE CE INTOTDEAUNA CEL CARE CREDE IN CEVA SAU CINEVA, SE SIMTE OBLIGAT SA CONVINGA PE ALTCINEVA CA DOAR ACOLO ESTE ADEVARUL?!!!
Nu ma opun credintei de nici un fel si in nici un mod! Doar imi expun parerile atunci cand mi se cere sa cred. N-am nimic impotriva nimanui si nu vreau sa conving pe nimeni de nimic! Nici macar fata de copiii mei nu simt ca am OBLIGATIA de ai convinge ca parerile mele sunt cele mai bune sau adevarul. Din cauza asta nu inteleg DE CE CEILALTI SE SIMT OBLIGATI SA MA ''LUMINEZE''?!! DE CE TREBUIE SA CRED IN CEEA CE SPUNE MAJORITATEA?! De ce nu am voie sa aleg altceva?! De ce sa nu privesc si in alta directie? La aceste intrebari vreau raspunsuri, nu la ce fac sau nu fac eu, la ce sau cine sunt sau nu sunt eu.
Pe Iisus si pe altii ca el, o majoritate i-au judecat si ucis! De ce aceeasi majoritate nu a analizat cu atentie si mesajele transmise de ei? Deci...... ?????
A doua zi dupa ce am scris ''drumul drept'' am vazut un film care se numeste Jesus camp. Poate fi gasit pe unul din blog-urile pe care le urmaresc. Imi doresc, ca macar o parte din voi sa-l vada si apoi sa-mi spune-ti daca chiar sunt nebuna!:))

vineri, 4 iunie 2010

Drumul drept


Atee fiind, aud foarte des despre cat sunt de pacatoasa si cum o sa dau eu socoteala la judecata de apoi, cum o sa ard in focurile iadului sau la cine stie ce chinuri voi fi supusa in ziua cea de pe urma, in timp ce ei, cei care se straduiesc sa ma aduca pe ''drumul drept'', se vor bucura de beneficiile raiului!
Nu spun ca eu sunt cea care detine adevarul absolut si nu am incercat niciodata sa conving pe cineva ca parerile mele sunt singurele de luat in seama. Am multe intrebari fara raspuns si mai am inca multe altele de invatat, pentru a fi in masura sa spun cuiva ca trebuie sa creada ce spun eu.
Dar nu acelasi lucru se intampla si cu ceilalti. Mereu apare un crestin care se straduieste din rasputeri sa ma convinga de faptul ca sunt pe drumul gresit. Ca atare, de fiecare data revin cu intrebarea: tu de ce crezi?! Am obtinut diverse raspunsuri la aceasta intrebare, dar cel mai des am auzit: ''parintii nostrii, bunicii si strabunicii au fost crestini! ei ne-au spus si asa este!'' Bine, bine! Si mie mi-a spus mama ca exista Dumnezeu, dar tot ea mi-a spus si ca daca ''se atinge'' vre'unul (baiat!!!) de mine, s-a zis cu fecioria mea si am plans vreo doua luni de zile ca sunt insarcinata la 16 ani jumate (mi-a crescut inima cand am aflat ca n-am fost singura dobitoaca =)) ) dupa primul sarut si nu a fost adevarat!!! (Mai tarziu am ''cercetat'' si am aflat ca era nevoie de mult mai mult decat de-o ''atingere'' sau un sarut.:)) )
Dupa aceasta ''experienta'' am cercetat si celelalte spuse, indiferent de unde veneau. Deci, am cercetat si cum sta treaba cu crestinismul!
Am intrebat cam pe toti cunoscutii mei daca au citit biblia si nu am primit nici un raspuns afirmativ. Am intrebat din nou: si atunci de ce crezi?! Aceleasi raspunsuri! :))
Eu am citit-o, e drept, in urma cu foarte multi ani si nu m-a convins deloc de faptul ca mama, bunica sau strabunica ar avea intr-adevar dreptate. Dimpotriva, m-a facut sa-mi pun intrebari si sa caut raspunsuri. Mai mult, dupa toate astea, am ajuns la concluzia ca daca parintii nostrii ar fi crezut in extraterestri sau in fat-frumos, azi am fi fost o generatie care s-ar fi rugat la extraterestri sau la fat-frumos!:))
Nu am nimic impotriva credintei, fiecare este liber sa aleaga in ce crede sau in ce nu crede! Doar ma intreb: de ce nu putem pur si simplu sa primim informatia, fara a o transforma imediat in adevar sau neadevar?! De ce trebuie sa credem ca ceea ce spune majoritatea, este si adevarat, doar pentru ca e o majoritate?! Daca Dumnezeu este cel care ne-a creeat, pentru ce ne-a dat si inteligenta?! Ca doar sustinem ca suntem singurele fiinte cu asemenea inteligenta de pe planeta asta, ba unii chiar cred ca din tot universul! Daca tot ceea ce spune religia este adevarat, de ce nu-i iubirea absoluta si neconditionata cea care sa ne ghideze vietile?!!! De ce traim in felul in care o facem acum, fara sa ne folosim de inteligenta noastra pentru a crea raiul in viata asta, pe care deja o avem? Si mai sunt foarte multe intrebari...
Observ, si nu stiu daca e de ras sau de plans, ca toti credinciosii traiesc in ''frica lui Dumnezeu'', pregatindu-se temeinic pentru viata de apoi! Isi pregatesc bani multi, case cat mai pompoase, masini care mai de care si pomeni din ce in ce mai sofisticate! Toti sunt de comun acord ca ''nu iei nimic cu tine'', asta insa nu-i impiedica sa-si traiasca viata in acest fel, convinsi se pare, ca acesta este ''biletul'' pentru calatoria spre rai!
Nasol! Sau naspa!:)) In calatoria asta eu am sa merg cu nasul, caci uitandu-ma in jurul meu, bag de seama ca trebuie sa fie mare aglomeratie si la poarta raiului, si la poarta iadului, iar eu la coada nu stau!