Acum multi ani de zile, ma plictiseam foarte tare in timpul serviciului si ca sa nu mai am aceasta problema, de cele mai multe ori, citeam sau impleteam, crosetam ceva. Pentru ca eram mereu inconjurata de oameni, cu cititul era mai greu. Dar crosetatul sau impletitul erau o adevarata relaxare si faceau ca timpul sa treaca mai repede. Numai ca aceasta indeletnicire a mea, de foarte multe ori, dadea nastere la mari suparari. De ce? Sarbatorile erau (si sunt) foarte dese si multi oameni erau de-a dreptul indignati de marele pacat pe care il savarseam eu! Asa ca atunci cand aparea cineva hotarat sa ma puna la zid, spuneam ca-s musulmanca. Daca se intampla ca in aceasi zi sa fie sarbatoare si la musulmani, si la ortodoxi, spuneam ca-s adventista. Sau ce-mi venea in minte. Norocul meu ca exista mai multi Dumnezei!
Nimeni nu avea nici un fel de problema cu Dumnezeul in care "credeam" eu. Chiar daca nu credeam in Dumnezeul cel "adevarat" al persoanei care mi se adresa, mai aveam o "sansa"! Dar daca spuneam ca nu cred in Dumnezeu, omul se intuneca brusc si incepea furtuna! Numaidecat apareau cruci insotite de "piei satana", curgeau amenintari cu cazanul, dracii cei care aveau sa ma chinuie, pacatele pentru care aveam sa platesc o nota foarte incarcata, traznetele care vor cadea asupra mea...etc si mai erau si foarte suparati.Unii chiar se infuriau atat de tare incat aveau oscilatii bruste de tensiune. Ca sa nu se mai supere nimeni si sa nu vad pe careva murind de suparare in fata mea, am hotarat sa spun orice altceva in afara de ADEVAR. Si toata lumea era fericita! :))
Am scris aceasta povestioara pentru ca se pare (oare?!!!) ca nu m-am exprimat prea clar in articolele anterioare.
Concluzii: ADEVARUL nu poate fi acceptat, minciuna da. Alegerile mele sunt numai ale mele. Nu simt si nici prin cap nu-mi trece sa conving pe cineva ca trebuie sa aleaga acelasi lucru ca si mine. Nu sunt vreun judecator care da verdicte in ceea ce priveste alegerile altor oameni. Cel mult, m-as putea judeca pe mine insami. Oricand pot avea o discutie libera, constructiva despre orice, inclusiv despre Dumnezeu, fara sa iau foc si fara sa-l "stigmatizez" pe cel care nu are aceleasi pareri ca si mine. Faptul ca imi exprim parerile personale nu ma impiedica sa nu respect alegerile altcuiva. Nu sunt in competitie cu nimeni si o conversatie nu trebuie sa-mi aduca alt "castig" decat experienta, schimb de informatii, pareri, raspunsuri, nicidecum vreun trofeu!
Intrebari: De ce un crestin (indiferent de religia sau secta din care provine) se simte obligat sa convinga "pacatosul" ca alegerea facuta nu e buna? De ce pe un crestin il supara atat de tare o alta alegere decat a lui, incat te pune imediat la zid? Ce il impiedica pe crestin sa respecte alegerea mea, asa cum si eu respect alegerea lui? Ce il opreste pe crestin sa accepte adevarul si sa respinga minciuna? Ce castig atat de fabulos poate avea, incat sa-si doreasca atat de tare sa convinga un "pacatos" ca singura alegere corecta este credinta in Dumnezeu?!!
Singurul impediment in a accepta si parerile altora, este imensul orgoliu al omenilor.Intotdeauna avem impresia ca noi am ales cel mai bn pentru ca noua ni se potriveste de minue ceea ce am ales.Nu ne dam seama ca celui pe care incercam sa-l convingem de ceva, nu i s-ar potrivi la fel de bn alegerea noastra.
RăspundețiȘtergereEste ca atunci cand iti place/displace foarte tare un fel de mancare, si altei persoane îi displace/place acelasi fel de mancare.Eu de exemplu, nu prea reusesc sa inteleg cum îi poate displace cuiva laptele.Si subliniez aici ca desi nu inteleg, ii respect gusturile.Nu toata lumea poate accepta ceva ce nu intelege.La fel e si cu religia.Totusi imi permit sa cred ca ai exagerat un pic cu ce iti spunea lumea atunci cand ziceai ca esti atee.
:))
RăspundețiȘtergerepisi esti tare`.
@Eliza,
RăspundețiȘtergeren-am exagerat cu nimic. Tot ce am spus acolo, imi spunea lumea si atunci, si mai sunt care imi spun si acum, doar ca mai rar pentru ca nu mai sunt expusa vederii "publicului larg" :)) Ba chiar au fost persoane care mi-au recomandat o sedinta de exorcizare, tamaie cat mai multa, sa merg la popa sa-mi citeasca (de parca eu n-as sti sa citesc!!)...chestii de genul asta!:)) Ultima data cand mi s-a "explicat" cum sta treaba cu "focurile iadului" a fost inainte de a scrie Drumul drept. De-acolo a pornit scrierea..
Deseori minciuna este acceptata mai bine ca adevarul...tocmai din acest motiv,cei care te judecau au "inghitit" ceea ce le spunei tu .Si..e un fel de sentiment "de bine"cand ii spui unui om ca ceea ce face nu este bine si el te asculta si face cu ii zici tu.Cunosti si tu senzatia asta...(recunoaste macar pt tine:D;:)) )
RăspundețiȘtergere@Claoadia
RăspundețiȘtergere=))=)) Un sentiment "de bine" apare atunci cand vezi ca un om VEDE! Cand omul este mai orb decat cel care n-a vazut niciodata, apare sentimentul "racit gura de poamana" :)) Senzatia de care vorbesti tu.... n-am ce sa recunosc, nu prea m-am intalnit cu ea!:))
"nu prea..."--> deci 1% tot ai simtit-o:))
RăspundețiȘtergerei pup iu2:))
@Claoadia,
RăspundețiȘtergeresau poate fi 0,0000001%, nu?
n-as putea aduce argumente ,, stiintifice,, pentru a avea convingeri contrare celor citite mai sus...convingerea mea e ca exista un singur Dumnezeu...ca are diferite nume, asta depinde carei religii apartine fiecare! Oricum,se zice ca e pacat sa judeci aproapele...sa-l condamni , ce sa mai zic?insa.multi se trezesc ca-s MARI credinciosi si incearca sa demonstreze asta recurgand la ,sa zicem, amenintari - cu cazanul, cu focul gheenei etc, uitand ca fiecare avem pacatele noastre(unele mai mari decat ale celor care -s atei:))!!!) ...asa ca ,draga ENIGMA, afla ca-ti respect si inteleg orice alegere ( nu numai religioasa!)
RăspundețiȘtergere@Anonim,
RăspundețiȘtergerems frumos! Si eu respect alegerile tale, indiferent de natura lor, dar oricat ma straduiesc, nu le pot intelege pe toate!:))