Eu si telefonul meu

Adica despre mine si despre cat de bine ma pricep la incurcarea unui numar de telefon. Si nu numai! Incurc cu maaaare pricepere si ferestrele atunci cand vorbesc pe mess si ma pricep la fel de bine si la confundarea persoanelor!:)) Nu mi se mai intampla foarte des sa confund pe cineva pentru ca m-am invatat minte si ma uit cu atentie inainte de a face sau spune ceva, cuiva. In schimb, cand vine vorba de telefon........ nu-mi reuseste deloc! Cand pun mana pe telefon, nimeni nu poate fi sigur de destinatia apelului sau sms-ului meu, nici macar eu!:))
Deci sa povestim! Odata, intuneric fiind, l-am confundat pe sotul meu cu un altul si nu numai ca ''l-am mangaiat'' cu multa ''tandrete'' :d, dar i-am mai si soptit cu gingasie cateva cuvinte, la ureche!=)) Bietul om, i se taiase respiratia, i-a cazut tigara din gura, era grena la fata si balbaia niste scuze..=)) Si nu va ganditi la prostii!!!! Era intuneric doar pentru ca era seara, ieseam de la un film si era aglomeratie!:))
Anul trecut am avut un sef foarte tanar, doar 21 de ani. Ma suna intr-o zi, iar eu care doar incheiasem o convorbire cu o prietena care zisese ''te sun inapoi intr-un minut'' iau telefonul si raspund, fara sa ma uit la apel, bineinteles si zic: ''ia zii pasarica!'' la celalalt capat.....pauza!=)) Dupa ce isi revine zice: ''nu sunt pasarica, sunt Matei'' :))
Altadata, trebuia sa vorbesc cu doi barbati, cu unul despre niste usi, iar cu celalalt despre niste picioare pentru cada. Asa ca pun mana pe telefon si sun!:)) Sun la cel cu usile, nu raspunde. Sun la celalalt, nu raspunde. Sun din nou la primul si.....raspunde!!! Vorbim, de fapt eu vorbeam ca de la celalalt capat nu se auzea decat ''da, d-na! sarut mana, d-na!'' Mi-a cam dat mie cu virgula, dar dupa ce am spus ce aveam de spus si am stabilit intalnirea, am inchis linistita. Imi vad de treaba mai departe, cu gandul ca voi suna mai tarziu si la celalalt. Insa dupa vreo cinci minute, suna telefonul! Se aude o voce de barbat, foarte confuz, care zice: "sarut mana d-na, stiti.... aaaa... eeee...unde ziceati ca am pus usile alea?!!'' Eu (realizand imediat ca incurcasem numerele de telefon): "In gara, d-le! in gara! De ce dracu m-ai lasat sa vorbesc cinci minute la telefon, aiurea?!!!''=))
Astazi, caci asta m-a facut sa va povestesc aceste intamplari, sun la o fundatie. Imi raspunde un barbat, dar nu asta mi s-a parut ciudat, ci faptul ca zgomotul de pe fundal semana cu zgomotul unui santier!!!:)) ''Buna ziua, fiti amabil, sunteti fundatia...bla, bla?'' El: ''nu d-na, noi turnam fundatii, suntem societate de constructii''=)) Eu (convinsa ca formasem bine numarul) ''am numarul de telefon de la cineva, ce dracu' numar mi-a dat?!'' El: ''nu stiu d-na, dar noi nu suntem fundatia pe care o cautati, mai incercati!'' Eu: ''ok, incerc mai incolo, dar daca tot am gresit numarul si sunteti societate de constructii, de unde sunteti si ce construiti dumneavoastra, ca am si eu ceva de construit?'' =))
Probabil ca acum omul povesteste: ''bai, m-a sunat o nebuna azi, cauta o fundatie dar are si ceva de construit...''=))
Dupa toate astea, fiica-mea care asistase la discutie, imi spune: ''mai, tu ai asa un talent innascut la a incurca telefoanele, ce n-ai vazut!!! Ma tem ca daca iti vine vreodata ideea sa suni la vreun sex shop, tie cu siguranta iti raspunde vreo biserica!''=))