BUTONUL DE PANICA (sau cum am aflat unde-i butonul de panica=)) )

Aveam de gand sa va povestesc intr-o scurta serie, intamplarile estivale, insa astazi a fost o zi „deosebita” si ca atare, merita intaietate.
Cred ca povestea a inceput cu mama mea care are o intrebare la care nu gaseste raspuns de mai bine de 20 de ani. Intrebarea este: „daca vine vreounu’ peste tine?!!” Ma tot intreaba lucrul asta pentru ca eu nu incui usa prea des daca sunt acasa. Mai nou, are alta problema. De vreo saptamana, lucrez intr-o librarie si programul e putin mai lung, adica pana la ora 21. Asa ca acum vreo 4-5 zile, ma intreaba mama: „pana la ora aia?!! Daca vine vreounu’ peste tine?!!!” Eu, fata buna, sa-mi linistesc mama, ii spun: „mama, lasa-l dracu’ pe ala care vine peste mine, ca-l astept de 20 de ani si n-a mai ajuns. Si oricum, avem buton de panica.” Habar n-aveam daca avem buton de panica sau nu si ma gandeam s-o intreb pe colega mea. Dar normal, am uitat! Numai la butonul ala nu-mi statea mie mintea. Insa azi am aflat! :d
Vine o prietena in vizita si facem o cafea. Cum varsasem niste apa pe jos, m-am aplecat sa sterg si cand sa arunc hartia in cosul de gunoi, constat ca sub birou se poate face o polita foarte folositoare, dar ca era ceva acolo, un dreptunghi cu o chestie rosie pe el. Zic: asta ce mama dracului mai e?” Apas pe chestia aia rosie si intra putin mai inauntru, dau s-o scot inapoi, n-a mai dorit. Asa ca am mai apasat odata, de data asta cu simt de raspundere, pana la capat. Gandind ca scot eu dracia aia de acolo, dau sa iau cafeaua si sa iesim afara la o tigara. N-am mai apucat! =)) Tocmai intra o clienta si imediat in spatele ei se inghesuiau doi barbati.... „sanatosi” rau! Tocmai ma intrebam de ce se inghesuie aia doi asa, ca doar programul pe usa era pana la noua! Insa n-am terminat gandul ca il aud pe unul din ei: „aveti buton de panica.” Cum in afara de intrebarea: „prezervative aveti?”, am auzit toate intrebarile posibile si nu ma mai mira nimic, nici macar n-am sesizat ca nenea facea o afirmatie, nu intreba :)) Asa ca zic nu. Doar ca in secunda urmatoare am zis: ba daaaa si m-a umflat rasul. In secunda aia am realizat ca dracia aia rosie care intrase si nu mai vroia sa iasa, era butonul de panica, iar baietii aia de n-aveau loc pe usa, erau de la firma de paza!=)) Cand au auzit ce-am facut, desi ii umfla si pe ei rasul, imi zice unul: „amenda, stiti, nu?” Zic: „nu, dar azi nu e ziua cu amenda”, insa continuam sa rad. Am uitat sa le spun ca mai am dreptul la doua incercari! =))
Si uite asa, am aflat eu nu numai ca avem buton de panica, ci si unde se afla acesta!
Dar! In drum spre casa, intalnesc o masina a aceleiasi firme de paza si imi aduc aminte ce isprava am facut. Normal, m-a apucat rasul iarasi, insa fiind singura, nu puteam sa rad asa cum simteam. Dar puteam sa zambesc! Si am venit pana acasa cu un zambet atat de maaaareeee, incat cred ca cei care remarcau se gandeau: „asta ori a castigat la loto, ori i-a fugit barbatul de-acasa de-i asa de fericita!” =))